Ilie Năstase dă România în judecată la CEDO!Miza: banii din cele 3 finale de Cupa Davis din anii ‘70

• Ilie Năstase spune, într-un interviu special pentru GOLAZO.ro, că va da Statul român în judecată pentru banii cuveniți din cele 3 finale de Cupa Davis din anii ‘70
• Fostul număr 1 mondial dezminte vehement că ar avea pensie specială de general în MApN

Ilie Năstase (78 de ani) are o memorie nealterată și ordine matematică în amintiri. Plus o perspectivă obiectivă asupra prezentului pe care nu ai putea-o ghici dacă ai lua tânărul sau mai vârstnicul bărbat boem din film și l-ai translata în lumea reală. 

Ilie Năstase este și Nasty, eroul peliculei omonime, dar și omul capabil de spectaculoase exerciții de modestie. Nu are personalitate dublă, sunt fațetele asumate ale aceluiași personaj.

Ilie Năstase dă România în judecată la CEDO!

De-a lungul timpului, Năstase a inspirat, a entuziasmat, a contrariat sau a scandalizat, a șocat, a jucat, s-a jucat. În schimb, în spatele cortinei și-a contabilizat cariera cu o minuțiozitate de colecționar veritabil.

Dosare ordonate pe ani cu mii de articole decupate din ziare și reviste românești sau străine, fotografii care sunt un soi de panoplie a universului celebrităților ultimei jumătăți de secol. Din dorința legitimă de a realiza un film care să se și vândă, realizatorii lui Nasty au proiectat un personaj poznaș și rebel, ratând însă măreția și unicitatea campionului.   

Celebrat recent la Turneul Campionilor de la Torino, unde una dintre cele două grupe i-a purtat simbolic numele, primul număr 1 ATP din era computerizată a tenisului nu se ferește să aibă opinii tranșante în disputele care agită lumea sportului.

Se declară alături de Mircea Lucescu și de Gigi Becali în războiul FCSB-Steaua, vrea să reclame România la CEDO pentru banii care i s-ar fi cuvenit din finalele de Cupa Davis și dezminte că ar beneficia de pensie specială datorită gradului de general.

„Nu aveam un plan special să câștig Turneul Campionilor”

Domnule Năstase, cum v-ați simțit la Torino? Ați fost invitat la Turneul Campionilor în calitate de cvadruplu câștigător în 1971, 1972, 1973 și 1975.

Mai degrabă ca fost număr 1 mondial, de aceea John Newcombe a fost cel care a dat numele celeilalte grupe. El nici nu a câștigat vreodată Turneul Campionilor. Am impresia că ne iau pe toți la rând, în ritmul ăsta o să ajungă în curând la Sinner.

Era turneul dumneavoastră favorit Turneul Campionilor, vă simțeați mai bine acolo, era o atmosferă particulară?

Nu m-am gândit niciodată așa, nu am avut un plan făcut înainte. Poate la final de an eu eram mai puțin obosit decât ceilalți. Dar nu am făcut intenționat, nu aveam un obiectiv special din Turneul Campionilor.

Premiile erau pe măsură?

15.000 de dolari pentru câștigător, ca la turneele de Grand Slam. Parcă 25.000 de dolari la cel din 1975.

Cât ați câștigat și la US Open în 1972 după finala victorioasă cu Arthur Ashe.

Plus o mașină, da…

„Americanii îți luau 33% din premiu”

Par derizorii sumele acestea față de cât se câștigă acum. Sunt de 100-150 de ori mai mari premiile de astăzi. Nu vi se pare o diferență indecentă?

Dacă sunt unii care sunt dispuși să plătească atât, nu este vina celor care primesc sumele astea. Iar principiul nu este valabil doar în tenis, la fel este în fotbal și în toate sporturile cu expunere mare. Pentru perioada aia erau bani buni. Așa că eu nu regret că nu am făcut eu bani, eu am făcut ceva, problema este la cei dinaintea mea, gen Ken Rosewall, Roy Emerson, cei care au trecut primii la profesionism. Ei nu au câștigat decât foarte puțin.

Lumea când citește totalul premiilor consideră că sunt câștiguri nete și ignoră banii din contractele publicitare.

În SUA, de exemplu, statul american îți lua de pe atunci automat 33% impozit din cecul pe care îl câștigai. Cât despre premiile de la turnee, acestea au fost și cred că au rămas considerabil mai mici decât sumele pe care le reprezintă sumele din publicitate. Eu, vă amintiți, eram imaginea Adidas.

Și ați refuzat o ofertă de la NIKE, care de-abia apăruse.

Da, e poveste veche…

Ilie Năstase: „Dau în judecată Statul Român la CEDO!”

Simt că aveți totuși o nemulțumire.

Am jucat 3 finale de Cupa Davis. Statul Român ne dădea 2 dolari diurnă și ne caza de regulă pe la hoteluri de 2-3 stele. Iar Guvernul câștiga bani nu doar din premiile oferite de Federația Internațională de Tenis, ci și din drepturile de televizare. Cum a fost cazul cu finala din ‘72, găzduită de București.

Și pierdută dramatic, 3-2 pentru americani.

Unde sunt toți bănuții ăia, unde s-au dus?, mă întreb eu. Că la noi, adică la mine și la Țiriac, nu a ajuns niciodată nimic. Uite, îți spun ceva în premieră. Păi, nu aș putea să mă duc și eu la CEDO să îmi cer banii care mi se cuveneau? Că văd că niște frățiori pe aici, Micula parcă, au de luat vreo 200 de milioane de euro de la Statul Român și nu și-au rupt picioarele ca mine.

Și cum vedeți rezolvarea?

Intenționez să fac proces la CEDO, să echivaleze ei cât valorau 3 finale de Cupa Davis și cât ar valora acum. Vorbeam cu Țiriac, mai mult el mi-a dat ideea. De ce nu ne dau și nouă banii înapoi?

Băsescu l-a făcut general, dar fără pensie 

Altceva. Lumea știe că aveți pensie specială, de general de armată. Așa că ce nevoie ați mai avea de bani?

„Hai, dom’le, că ăla are pensie specială!” Da, știu că așa zice lumea. Dar pensia mea de la MApN, pe care nici nu o ridic, este de 1.430 de lei!

Cum așa ceva totuși?

Îți explic imediat. Când am ieșit la pensie eram locotenent colonel, general am fost făcut de ziua mea de Traian Băsescu pe când era președinte, la excepțional. 

Dar și ca locotenent colonel pensia ar fi trebuit să fie mai mare. 

Nu știu. Ce știu eu este că distincția pe care mi-a dat-o Băsescu nu are alte beneficii. „Ce vrei”, mi-a zis, „să îți dau Steaua României sau gradul de general?”.  Decorații aveam și de la Iliescu, și de la Constantinescu. „Dați-mi gradul de general”, i-am zis. Și am susținut și un examen ca să trec de la locotenent colonel la grad de general. Era acolo, la cadre, o doamnă care m-a informat că nu primesc și bani pentru avansare.

Indemnizația de merit a lui Ilie Năstase

Ați fost și senator o perioadă.

Da, nici de acolo nu primesc nimic pentru că nu am avut un mandat întreg, ci doar 3 ani. Candidasem pe listele partidului lui Dan Voiculescu și i-am luat locul când și-a dat el demisia.

Pentru activitatea sportivă primiți pensie viageră?

Nu, nu pensie viageră, ci o indemnizație de vreo 5.000 - 6.000 de lei (n.r. - Se referă la indemnizația de merit, care este acum 6.240 de lei). Mi-au echivalat cumva cu un titlu mondial sau olimpic faptul că am fost numărul 1 mondial. Tenisul nu era nici sport olimpic pe atunci, nici campionat mondial nu organizează.

„Am plătit scump ca să fac toate nebuniile alea!”

Sunteți mulțumit cum a ieșit filmul „Nasty?” 

Da, s-a muncit mult la el, s-a și cheltuit cam un milion de euro cu producția. Dar parcă mai erau niște lucruri pe care aș fi vrut să le adaug, acum e prea târziu.

Nu vi se pare că s-a pus accent prea mare pe latura mondenă, cancanistică, pe personajul rebel, și cam puțin pe marele jucător Ilie Năstase? Mie mi se pare că s-a pierdut ceva foarte important.

Ei au pedalat pe chestia asta extrasportivă ca să îl poată vinde la Netflix, la HBO. Dar ideea este că ce făceam eu pe vremea mea, și se vede în film, nu o să își mai permită nimeni să facă. 

De ce?

Pentru că acum regulile sunt foarte stricte, foarte clare. Acum nu ar mai fi posibil. Lasă, că și eu am plătit nu știu câte amenzi ca să fac toate nebuniile alea alea. Nu m-au lăsat gratis să fac ce am făcut. Ba am fost și suspendat. Dar ai văzut că nu au existat numai laude. Au băgat și treaba aia cu Serena, să fie și ceva negativ.

Ar putea exista o urmare sau o dezvoltare a filmului?

Mi-a dat cineva o idee, un producător, căci filmul nu l-am vândut deocamdată în America și în Canada. Eu zic că s-ar mai putea lucra pe el, am și eu niște idei, cred că s-ar vinde și mai bine.

„My Way” costă 25.000 de dolari! Și amicul Sinatra

Ați ținut ca melodia care constituie coloana sonoră a peliculei să fie „My Way” a lui Frank Sinatra.

Da, dar nu am folosit versiunea originală, interpretarea lui Sinatra, pentru că ne costa 25.000 de euro. Atât ne-au cerut cei care îi reprezintă interesele. Așa că am apelat la interpretarea unor tineri de la noi și a ieșit bine. Nu îți mai zic că și un minut filmat la Wimbledon ne-a costat 25.000 de euro, cam cât ne ceruseră și avocații lui Sinatra.

L-ați cunoscut pe Frank Sinatra?

Da, am și fost la el acasă, în Palm Springs. Era un tip căruia îi plăcea viața. 

Mai cânta când erați jucător prin anii ‘70?

Da, forma și un trio cu Sammy Davis Jr. și Dean Martin. Nevasta lui Sinatra, Barbara, ținea la mine, îi plăcea cum jucam, ce făceam pe teren, așa că venea la meciurile mele când putea. Prima oară, când l-am și cunoscut pe Sinatra, a fost la Las Vegas, la un turneu unde l-am bătut în finală pe Jimmy Connors.

„Poate eu nu aș mai fi posibil acum în tenis”

Să ne întoarcem la tenis. Un exercițiu de imaginație, dacă acceptați. Sunteți tânăr, talentat, în putere. Unde v-ați plasa în tenisul de astăzi?

Nu știu unde aș fi astăzi, poate stilul meu nu ar fi posibil acum. Eu de-abia din ‘77, la 31 de ani, am început să joc cu racheta de metal, apoi cu cea din grafit. Rachetele au evoluat, suprafețele sunt mai rapide, mingile sunt mai rapide și mai micuțe.

Mai mici?

Da, sigur sunt mai mici. Păi, odată la Roland Garros plouase și se făcuseră aproape cât o minge de handbal, erau, așa, poroase. Nu mai zic de suprafața de lovire a mingii, care era foarte mică prin comparație cu ce este acum. Ăștia acum racordează rachetele la 30-33 de kilograme (kilograme/newton metru), să fie tari să nu iasă mingea afară din teren la cât de tare lovesc. Noi le racordam slab, cam 15, ca să zboare mingea cât mai tare!

Respect pentru campionii tuturor timpurilor

Cine a fost cel mai mare în tenis, după părerea dvs?

Nu trebuie să punem problema așa.

Dar cum?

În perioada mea am fost niște campioni, înaintea mea au fost alții, ca Laver. După noi, alții. E greu să îi compari pe Sampras și pe Agassi cu cei dinaintea lor și cei de după ei, cu Federer, de exemplu. Părerea mea este că la timpul lui fiecare a fost un campion unic și trebuie respectat pentru asta. La fel și la fotbal. Maradona a fost cel mai mare în epoca lui, Pele în a lui, Cruyff la fel. 

Așadar?

- Trebuie abandonată pista asta cu comparațiile.

„Sunt curios cum se proceda cu Sinner dacă era român”

Sinner?

Este cel mai bun la ora actuală. E cel mai complet, e tânăr, are viteză, forță. Dar să nu îl uităm pe Djokovici, el a fost mereu în față, e greu cu Djoko.

Ce părere aveți de povestea cu dopajul lui Sinner?

Nu s-a explicat clar ce s-a întâmplat, așa din afară nu știu exact.

Vă fac eu un rezumat: Sinner în primăvară a fost testat pozitiv la clenbuterol la controlul antidoping. Și s-a apărat spunând că a ieșit pozitiv în urma unui masaj care conținea substanța respectivă, substanță care ar fi pătruns în sânge printr-o zgârietură pe piele.

Asta sună puțin neadevărat. Eu credeam că a susținut că s-a contaminat cu un supliment, de la vreo pastilă ceva.

Ca Halep adică. Nu, a fost diferit. Faptul este că în mare parte a și fost crezut. Nu a fost suspendat, doar că a pierdut banii și punctele câștigate la Indian Wells.

Clar, l-au omorât (n.r. - e ironic)! Nu vreau să mă gândesc cum se proceda dacă era român. Pe Halep ai ținut-o atâta pe bară, măcar dă-i un răspuns, dă-i posibilitatea să se apere. De fapt, dacă mă  gândesc bine, cred că asta a și fost ideea, să tergiverseze procesul.

Cu Serena știți cum s-a procedat când ieșea pozitiv.

Păi, au prins-o de nu știu câte ori și tot spunea că este bolnavă și a luat niște medicamente să-i treacă mai repede.

Serena se dopa cu adeverință medicală.

Dacă ești bolnav, fratele meu, nu joci, ci te tratezi. Te duci, îți faci analize, stai și te tratezi, nu joci tenis.

VIDEO - Ilie Năstase vorbește despre statuia sa din București

Facturile la gaze vor crește cu 150 de lei în medie pentru consumatorii casnici, de la 1 ianuarie

Facturile la gaze vor crește cu 150 de lei în medie pentru consumatorii casnici, de la 1 ianuarie