- Arbitrii români parcă n-au fost niciodată atât de slabi, dezorientați și lipsiți de uniformizare în decizii, cum arată în acest start de sezon
- Din primele 9 meciuri oficiale, mai mult de jumătate au conținut decizii care demonstrează fie că arbitrii sunt nepregătiți, fie că nu știu să judece la fel aceeași fază
E greu de explicat modul în care a arătat arbitrajul românesc în precedentele zile. Cele în care s-au disputat primele 9 meciuri oficiale ale noului sezon: Supercupa și etapa 1 de Superligă.
Arbitrii veneau aproape direct de la Cheile Grădiștei, unde tocmai încheiaseră cursul de instruire. Zile la rând în care, teoretic cel puțin, Vassaras le-a ținut prelegeri, le-a prezentat faze, i-a învățat, le-a fost mentor. Rezultatul? Ceva care demonstrează că arbitrajul românesc arată cel mai rău nivel din ultimii ani.
Și nu e vorba doar despre valoare. Pentru că, plecând de la ideea că arbitrii sunt de bună credință, se poate întâmpla să greșești, e normal și e acceptabilă o eroare.
Când însă vezi greșeli flagrante necorectate de VAR și, mai ales, când vezi că doi arbitri judecă diametral opus aceeași fază, ambii uitându-se la monitor, atunci, vorba lui Ion Crăciunescu, ajungi să te gândești și să iei în calcul orice.
Și acum exemplele
1. HORAȚIU FEȘNIC și SZABOLCS KOVACS
Feșnic e deja un arbitru cu experiență, a condus FC Argeș - Rapid și, deși a fost extrem de bine plasat, nu a văzut un fault evident comis de Tudose asupra lui Petrila în careul gazdelor. Penalty indiscutabil, Feșnic lasă jocul să continue.
În camera VAR, Szabolcs Kovacs vede ce se vede și la TV: reluări de calitate, care arată că e fault 100% și cu toate acestea nu se intervine!
2. MARIAN BARBU
E văzut ca noul Istvan Kovacs, extrem de susținut pe plan extern de Vassaras. La UTA - Craiova, a văzut simulare la o fază la care Baiaram a fost faultat. Abia după intervenția VAR a întors decizia și a anulat cartonașul galben.
La același meci, inventează un penalty pentru gazde, la un duel dintre Stevanovic și Țuțu, la care nu s-ar fi impus o asemenea măsură.
3. MARIAN BARBU și FLORIN ANDREI
În Supercupa FCSB - CFR, centralul și arbitrul VAR văd complet diferit o decizie uitându-se la aceeași fază: golul marcat de CFR, dacă a fost sau nu fault comis de Sinyan asupra lui Tănase. Andrei susține că e fault, îl cheamă pe central, Barbu îl contrazice și refuză să întoarcă decizia.
4. HORIA MLADINOVICI și MARCEL BÂRSAN
Primul a fost central, al doilea VAR la Botoșani - Farul. Duelul dintre Ilaș și Grigoryan, din careul gazdelor, e văzut ca unul normal, de joc, de Mladinovici. Bârsan vede altceva la TV, își cheamă colegul, care însă refuză intervenția și rămâne pe decizia că n-a fost fault și, implicit, penalty.
Ceva mai târziu în meci, o fază aproape identică, Mailat versus Maftei, Mladinovici e consecvent, judecă la fel, lasă jocul să continue. Din camera VAR, Bârsan nu e la fel de consecvent și nu mai intervine, după ce mai devreme judecase că e fault o fază identică. Și nu-l mai cheamă la monitor pe colegul său de la centru.
5. CRISTI MOLDOVEANU și IONUȚ COZA
Primul a fost la centru în CFR - Slobozia 2-1, al doilea a fost arbitru VAR. CFR-ului i se anulează un gol pe o decizie a centralului, care apreciază corect fault comis de Sinyan asupra portarului Gurău. VAR-ul îi confirmă decizia.
Peste vreo 20 de minute, faza se repetă aproape identic, faultul fiind chiar mai clar. De această dată, centralul nu mai fluieră fault. Cel din camera VAR nu intervine și el și golul se validează, iar meciul e viciat brutal.
Vassaras are imunitate mai mare decât a celor din Parlament
Acesta e tabloul. Repet, eroarea e de înțeles. Când însă judeci două faze identice cu două decizii complet diferite, când doi centrali, considerați de top se uită la TV, la aceeași fază și au păreri diametral opuse, atunci nu e doar de neînțeles, ci e de arătat cu degetul Vassaras.
Ar fi și de tras la răspundere, însă acest lucru nu se poate, fiindcă imunitatea lui e mai mare decât a oricărui parlamentar român.
Când ai spatele asigurat grație relației de rudenie cu secretarul general UEFA, atunci e greu să ai de suferit chiar și când subalternii tăi se fac efectiv de râs și, mult mai grav, pătează noțiunea de arbitraj.
O fotografie portret pentru Vassaras și managementul lui
Priviți imaginea de mai jos și o să realizați ce buimăceală există în actualul arbitraj românesc.
E realizată la cursul din aprilie 2025. Acum 3 luni. A fost prezentată o fază, după care arbitrii au fost invitați să indice ce cartonaș ar acorda: galben sau roșu.
Jumătate dintre cei din sală au ridicat galben, cealaltă jumătate roșu. Raportul n-a fost 90%-10%, cum ar fi fost normal, ci fifty-fifty.
Această imagine s-a repetat acum, în startul sezonului, cu arbitri aplicând idei și decizii diferite în aceeași fază sau complet diferite în două faze identice. Acesta e managementul de top de care ne vorbea Vassaras că l-a implementat în arbitrajul românesc.
E ca pe vremea lui Altmayer, acum sunt doar alți fraieri prejudiciați
Arbitrajul continuă să fie cam singura meserie din lume unde nu valoarea e determinantă pentru stabilirea ierarhiilor, ci influența, relațiile, pilele, mai pe românește și, evident spatele.
Cu cât e mai mare, cu atât ești mai protejat, contează mai puțin, spre deloc chiar, dacă la o fază dai fault sau gol valabil, dacă dai roșu sau galben.
Guvernanța lui Vassaras e pe principiul fifty-fifty, cam cum a fost arbitrajul românesc și pe vremea lui Corpodean, Florin Chivulete și Altmayer.
Acum sunt doar alți fraieri, prejudiciați de acest sistem indestructibil format din „oamenii în negru”, cum extrem de inspirat au fost caracterizați în urmă cu foarte mulți ani.