Publicat:
04.08.2024, ora 19:03
Actualizat: 05.08.2024, ora 20:57
- David Popovici (19 ani), dublu medaliat la Jocurile Olimpice de la Paris, a dialogat înainte de revenirea în țară cu Kyle Sockwell (29 de ani), fost înotător american, acum jurnalist.
- Sportivul român a abordat, frontal, una dintre marile probleme nu doar ale sportului, ci și ale societății moderne: epuizarea psihică și nevoia de atenție pe sănătatea mintală.
- „Aveți grijă de sănătatea mintală”, a spus campionul olimpic și a explicat care sunt mecanismele sale.
Până să se întoarcă în România, David Popovici a purtat un scurt dialog cu Kyle Sockwell, un jurnalist american specializat, care a înotat la nivel de colegiu în Statele Unite. N-a putut trece la nivelul următor, însă a încercat să aducă sportul mai aproape de fani, așa că s-a orientat spre jurnalism.
Popovici a vorbit deschis despre trăirile sale de la Paris și a mărturisit că regretă că nu a plâns după câștigarea aurului, când a reușit cu greu să își țină în frâu lacrimile pe podium. A vorbit și despre planurile pe care le are după finalul acestui ciclu olimpic și i-a sfătuit pe cei care vor să îi calce pe urme: „Aveți grijă de sănătatea mintală”.
David, ai spus că misiunea a fost îndeplinită.Care a fost obiectivul tău la Jocurile Olimpice?
Obiectivul a fost să facem ce am făcut și la antrenamente. Ne-am pregătit pentru cea mai bună cursă posibilă și cred că, ținând cont de toată presiunea unei finale olimpice și a numărului mare de oameni care au fost cu ochii pe ea, am făcut o treabă foarte bună.
A fost un mediu foarte zgomotos. Noi am avut locuri și foarte sus, și foarte jos în sală, iar oamenii se auzeau incredibil. Ai mai experimentat o astfel de atmosferă?
Nu se compară cu nimic din ce am trăit până acum. Am fost la Mondiale, la Europene, dar… De exemplu, la Europenele de la Belgrad, cu 3-4 săptămâni înainte de Jocurile Olimpice, erau probabil 80 de oameni în tribune.
Poate că au fost un pic mai mulți aici. (râde)
Poate 80 la finala de 100m liber. Pentru celelalte probe erau cam 40-50 de suporteri. La Jocuri au fost aproape 20.000?
Da, cam 17-18.000 de spectatori. Și era plină sala, nu găseai un scaun liber nicăieri.
Și nu era așa doar când înotau francezii. La fiecare finală sau semifinală era plin, chiar dacă era vorba de sesiunea de dimineață. E ceva ce n-am mai trăit înainte. Am mai fost la Jocurile Olimpice, dar era sala goala din cauza Covidului. Sunt foarte norocos că am câștigat în fața unui număr atât de mare de suporteri.
E ceva ce ai fost nevoit să faci diferit sau erai atât de concentrat la ce trebuia să faci că nici măcar nu știai că e sala plină? Încercai să îți menții calmul?
Încercam, da.
A funcționat?
Să zicem. Am încercat să îmi imaginez că sunt singur în bazin, nimeni pe lângă mine, nimeni în tribune, dar a fost imposibil. Trebuie să încerci să controlezi mulțimea, să n-o lași pe ea să te controleze pe tine, să te folosești de energia lor ca să te mobilizezi. Nu trebuie să te gândești prea mult la asta.
Am văzut cum ai câștigat seriile și semifinalele la 200m liber. Ai avut vreo strategie anume, testai ceva? Pentru că pare că a funcționat, ai ajuns primul cu mâna pe perete.
Da, testam ceva. Dacă vedeam că sunt primul după primele două lungimi de bazin o lăsam mai moale pe a treia. În finală am zis că o să fac la fel și că o să forțez foarte tare pe ultima lungime, dar finalele olimpice nu funcționează așa. Orice strategie ai avea… Bine, sunt înotători care o pot face, dar se pare că mai am multe de învățat. Am timpi mai rapizi decât alți înotători, dar, când ești pus în fața unui număr mare de suporteri, în fața unor concurenți puternici, totul se schimbă. E o luptă între câini, așa cum am spus și înainte.
Da, cursele libere sunt incredibile acum.
Se înoată foarte repede la toate probele.
Cred că finala la 100m liber a fost poate cea mai încărcată finală din istorie, având în vedere numele de la start.
Da, cred că finala masculină de 100m liber este și cea mai urmărită probă olimpică la înot. E echivalentul cursei de 100m de la atletism.
Da, 100m liber, 200m liber, poate și 50m liber. Avem multe probe interesante. De fiecare dată când Leon Marchand intra în sală credeam că o să-mi pocnească urechile. Fanii francezi au fost incredibili.
S-a descurcat foarte bine. Să poți să reușești ce-a făcut el în fața tuturor și să rămâi concentrat, cred că asta e cea mai mare realizare a sa, dincolo de medalii și restul. Să poți să rămâi concentrat și să poți să aplici ce ai pregătit la antrenamente în fața mulțimii, chiar respect asta.
A fost intens, mai ales la 400m mixt. A fost o coadă imensă în fața arenei…
N-am văzut, dar familia mi-a povestit că au fost nevoiți să stea și ore întregi la coadă ca să intre în sală.
Se întindea și la peste un kilometru de intrare. N-am mai văzut așa ceva la un eveniment de înot. Mă gândeam că o să am un loc liber lângă mine, dar nu, a fost sala plină.
E foarte bine, înseamnă că înotul devine mai popular. Știu că în România capătă o popularitate tot mai mare și mă bucur că și eu contribui la asta.
Spune-mi povestea ta cu înotul. Cum a început? Ai deja o carieră foarte bună pentru cineva care e mult mai tânăr decât mine, dar cum a început totul?
Am avut niște probleme la spate, cred că scolioză se numește, și, la sfatul doctorului, părinții au vrut să mă ducă la înot. Aveam doar 4 ani, nu puteam să gândesc singur atunci, dar mi-a plăcut. Dacă nu mi-ar fi plăcut, probabil că nu m-ar fi forțat să merg. Mi-a plăcut de la început și mergeam vara cam de două ori pe săptămână. E bine să știi să înoți, pentru că vrei să mergi la piscină, la plajă și nu îți dorești să te îneci. A fost o decizie bună din toate punctele de vedere. Pe la 7 ani deja problemele la spate erau rezolvate și am decis că vreau să merg mai des. Nu mai vreau să mă duc la înot doar vara, doar de două ori pe săptămână. Am vrut să mă duc de 4 ori pe săptămână, dar tot anul. Am început să mă pregătesc mai serios și apoi, treptat, a devenit ceva profesionist.
Și ești foarte profesionist acum… (râde)
Mulțumesc. A fost un drum, încă e și e mai important decât destinația. Sună foarte poetic, dar e adevărul.
E un sport care poate fi dur.
Chiar este.
Înainte să începem ne-ai arătat un tort cu Tokyo 2020. Ai avut ca țintă Jocurile Olimpice, ai participat în urmă cu trei ani, iar acum ai și medalii la gât.
De când eram mic urmăream toți sportivii, dar mai ales pe Michael Phelps. Mă trezeam duminica, atunci când aveam ceva mai mult liber, nu aveam școală, nu mergeam la bazin, și îl rugam pe tata să conecteze laptopul la televizor ca să ne uităm de mai multe ori la cursele lui Michael Phelps. El nu știa nimic despre înot, dar îmi tot spunea să mă uit la lucrurile pe care le făcea Phelps. Încerca să mă motiveze. Nu se pricepea, nici eu, dar ne tot uitam și visam ca într-o zi steagul meu să fie primul arborat. Și, din fericire, chiar s-a întâmplat.
Cum a fost acel moment?
Incredibil! Chiar am fost nevoit să-mi stăpânesc lacrimile. Nu știu de ce. Ar fi trebuit să plâng ca un bărbat, ca un bărbat adevărat. Și aurul a venit în Ziua Națională a Imnului României, deci un moment și mai simbolic.
Ai planificat asta? (râde)
Nu, n-am știut. Am aflat abia după.
Ce urmează pentru tine? Nu vorbesc despre înot, ci despre vacanță. Pleci de aici, îți deconectezi creierul puțin.
Trebuie să uit nițel de înot. Este lucrul sănătos pe care trebuie să-l fac. Asta trebuie să facă toată lumea după o perioadă intensă de luni întregi de antrenamente. Antrenamentul continua chiar și în afara bazinului, toate sacrificiile, somnul sau insomniile, totul mă ținea în priză. Urmează o pauză de 2-3 luni, încă nu am stabilit. Vreau să înot în ocean, să mă deconectez și să mă întorc în forță.
Deci, dacă ne urmăresc și copii, mesajul e că trebuie să înoate din nou și din nou și din nou…
Continuă să înoți, cum spunea Mac Miller (n.r. - rapper american).
Și poate să mai iei și o pauză din când în când. Poate fi de 2 luni, de 3 luni…
Absolut, ai grijă de asta (n.r. - arată spre cap). De fiecare dată când simți că ai nevoie de o pauză, trebuie să îți iei o mică pauză. N-o să pierzi nimic dacă îți iei o pauză când ai nevoie de ea, dacă nu mergi o zi la înot. Și eu am avut zile cu sesiuni foarte importante de antrenament, mai ales după-amiaza, chiar și recent, și i-am spus antrenorului meu că e mai bine pentru mine să stau acasă. Trebuie să-mi eliberez un pic mintea, s-au întâmplat foarte multe lucruri poate în afara înotului sau și legate de înot și trebuie să stau acasă. «Ești sigur?». Da, știu ce e aici (n.r. - arată din nou spre cap), știu ce e mai bine pentru mine. Mâine voi reveni și mai puternic. Aveți grijă de sănătatea mintală.
Și observi că după o pauză te întorci cu o perspectivă nouă? Observi lucruri noi și încerci lucruri noi în apă?
Sigur. În prima săptămână te simți ca o piatră. Chiar dacă mai înoți în vacanță, e o situație diferită de rutina de antrenament. Dar înot în continuare, iubesc înotul și nu vreau să mă opresc. Eu opresc antrenamentele, dar înot în continuare kilometri întregi în fiecare zi în ocean. Dar e o situație diferită.
E un sport de care te dezlipești cu greu.
Da, și nici nu vreau s-o fac. Dar vreau să scap de atenție, de recompense, pentru că iubesc asta, dar uneori trebuie s-o oprești. Cum am spus și mai înainte, trebuie să ai grijă de sănătatea mintală. Trebuie doar să exiști. Nu trebuie să-ți ignori gândurile, doar să le dai încet la o parte.
Uneori e bine să fii doar un om pe Pământ, în loc să intri într-o sală în fața a aproape 20.000 de oameni și să încerci să îți menții calmul și apoi să înoți la cel mai înalt nivel. Tu ai făcut-o și ai două medalii și vacanța care te așteaptă.
Exact. Acum e timpul, timpul pentru puțină relaxare.
Acum o să te luăm din fața microfonului. Mulțumesc că ai dialogat mine, David Popovici. Cred că mulți dintre oamenii care ne urmăresc știu cine ești. Dacă nu, el e un înotător foarte bun.
Da, mai înot ocazional. (râde)
Palmaresul lui David Popovici:
- aur la 200m liber și bronz la 100m liber la Jocurile Olimpice (2024);
- aur la 100m liber și 200m liber la Campionatele Mondiale (2022);
- aur la 100m liber și 200m liber la Campionatele Europene (2024)
- aur la 100m liber și 200m liber la Campionatele Europene (2022)
Articolul face parte din proiectul "Team Romania", dezvoltat de Golazo & powered by Banca Transilvania, în parteneriat cu COSR
BT X COSR, un parteneriat pentru susținerea efortului sportivilor români. BT a devenit Banca Oficială a Echipei Olimpice Team România pentru susținerea performanței și a sportivilor români care se pregătesc să ne reprezinte la Jocurile Olimpice. Susținem tot efortul lor și miile de ore de antrenament.
