- CORESPONDENȚĂ DIN BOSNIA. Avdija Vrsajevic, 40 de ani, povestește pentru GOLAZO.ro ce a simțit când a jucat și marcat în 2014 la primul Mondial în istoria Bosniei.
- Fostul fundaș dreapta, la Hajduk Split în momentul CM 2014, descrie proiectul lui Barbarez, care a propulsat Bosnia în acest an la al doilea turneu final. Jucătorii născuți în străinătate sunt baza noii naționale.
- Bosnia - România se joacă în ultima etapă a Ligii Națiunilor marți seară, de la ora 21:45. Va fi transmis în direct pe Antena 1 și liveTEXT pe GOLAZO.ro.
Avdija Vrsajevic știe ce înseamnă fotbalul bosniac. A crescut cu el, a trăit cu el, a simțit fiecare ascensiune și cădere. L-a jucat.
Avea 7 ani când a părăsit țara în război, în 1993, dar s-a întors cu familia din Germania patru ani mai târziu. Și a început să urce acasă în sportul preferat.
A pornit din liga a treia bosniacă, la Tesanj, în orășelul natal, și a ajuns să joace la Campionatul Mondial, în 2014, primul turneu final al Bosniei.
Povestește în interviul pentru GOLAZO.ro ce a însemnat pentru el să înscrie un gol la CM, în Brazilia, cum și-a schimbat postul la 26 de ani când juca la Hajduk Split, mutare decisivă pentru carieră, care l-a propulsat direct la națională.
Vorbește despre generația lor de aur, din care a făcut parte, și decriptează acum secretele actualei selecționate, renăscută cu Sergej Barbarez, având ca bază jucătorii bosniaci născuți în alte țări.
Vrsajevic: „Cel mai dur era să-ți începi cariera în Bosnia, ca mine sau ca Dzeko”
Pentru cititorii români, cine este Andija Vrsajevic?
Am început cariera de jos, în liga a treia din Bosnia, și am urcat până la Cupa Mondială. Puțini jucători au realizat în țara mea ce am reușit eu, să pornesc din Bosnia și să ajung cu naționala la World Cup.
De ce puțini?
Mulți s-au născut în alte țări, sunt bosniaci, dar s-au născut ori au crescut în alte țări. Cel mai dur era să-ți începi cariera în Bosnia, ca mine sau ca Edin Dzeko. Am început aici și am avut un drum dificil, am trecut pe la multe cluburi, cel mai mult am jucat în Turcia, inclusiv alături de români.
Care?
Gabi Torje și Raul Rusescu (n.r. cu ambii a fost coleg la Osmanlispor, în perioada 2015-2018). Plus Lukasz Szukala, care e polonez, dar a jucat la Steaua.
Ce faci acum, la 40 de ani?
Mi-am încheiat cariera profesionistă la 37-38 de ani, în 2023, atunci am decis să fac altceva. Fizic, mai puteam, dar voiam să le las spațiu tinerilor care veneau din urmă. Cum m-am retras, am devenit agent, am o agenție de impresariat, lucrez cu jucători din toată Europa.
Ți-ai dorit să fii agent?
Încă de când eram jucător… asta fac și acum.
„Am reușit ce am visat toți, să participăm în sfârșit la un Mondial”
Să ne întoarcem în timp. Ai jucat la Mondialul din 2014, primul turneu final al Bosniei. Ce a reprezentat acel moment?
Un moment uriaș. Înainte, nu ne calificaserăm la nicio mare competiție. Pierdeam fie în preliminarii, fie în baraj, unde întâlneam mereu adversari puternici, ca Portugalia, de două ori…
Ce s-a schimbat atunci?
Am avut o echipă extraordinară, poate cea mai tare din istoria Bosniei. Au mai fost formații bune înainte, și acum e foarte bună, dar atunci, între 2011 și 2016, Bosnia era de mare calitate, am fost pe locul 13 în lume (n.r. august 2013). Am reușit ce am visat toți, să participăm în sfârșit la un Mondial. Și însemna enorm, mai ales că s-a jucat în Brazilia, visul oricărui fotbalist, Brazilia, Maracana…
Vrsajevic: „Toată lumea era a mea când am înscris la Mondial”
Chiar ați jucat primul meci, contra Argentinei, la Rio, pe Maracana.
Da, cu Argentina, pe un stadion plin. Îți imaginezi ce mândrie pentru întreaga țară! Imnul nostru s-a auzit acolo, la Mondial. Ce putea fi mai frumos! Toată țara a sărbătorit. Bosnia trecuse printr-o perioadă dificilă, războiul… Și cea mai mare bucurie a oamenilor era fotbalul, mai ales echipa națională.
Ai jucat un singur meci la Mondial, dar ai înscris un gol, la 3-1 cu Iran. Ce ai simțit în acea clipă?
Am început să joc la națională târziu. Am fost la U21, am fost coleg cu Dzeko la Zeljeznicar și la selecționata de tineret, 60% dintre cei de la U21 am ajuns la naționala mare. Dar eu nu am reușit de la început, am avut niște greutăți, nu-mi găseam drumul… Apoi, mi-am schimbat postul și am început să joc la prima reprezentativă la 26 de ani. Nu mai eram tânăr ca fotbalist, aveam experiență…
Am fost un mare talent în Bosnia, însă ascensiunea mea nu a mers așa cum plănuisem. În cele din urmă, mi-am împlinit visul de a prinde naționala și de a evolua la primul Mondial al țării mele Avdija Vrsajevic, fost internațional bosniac
Și acel meci cu Iran?
Selecționerul Susic m-a titularizat în acel joc, mă simțeam pregătit și am înscris. În acele clipe, toată lumea era a mea. Nu sunt mulți jucători care se pot mândri că au jucat și au înscris la Mondial.
„La 26 de ani, mi-am schimbat postul, la Hajduk. Două luni mai târziu eram la națională”
Cum era acea generație cu Dzeko, Pjanic, Misimovic, Ibisevic, Salihovic și cu Safet Susic selecționer?
Wow! Repet, aveam o superechipă. Mulți băieți jucau în campionate din Top 5 Europa, atacanții noștri erau Dzeko și Ibisevic, amândoi formidabili în acea perioadă, îi aveam pe Lulic de la Lazio, Pjanic, Misimovic, de vis, plus Begovic, Spahic, Kolasinac. Când privești lista jucătorilor… Eu eram la Hajduk Split. Acolo mi s-a deschis calea, la Hajduk.
Cum?
Eu fusesem aripă stângă sau vârf și mi-am schimbat postul la 26 de ani, când eram la Hajduk. Antrenorul de atunci avea nevoie de un fundaș dreapta și m-a întrebat dacă pot să-l ajut. I-am răspuns: sigur. Două luni mai târziu eram la națională, fundaș dreapta (râde).
Aveam și un nume mare ca selecționer, Safet Susic, fost mare jucător la Paris Saint-Germain. Am găsit împreună secretul jocului. Am fost primii în grupa din preliminarii, în fața Greciei, cu 25 de puncte, opt victorii, un egal și o singură înfrângere Avdija Vrsajevic, fost internațional bosniac
Vrsajevic: „Fără Dzeko, n-am fi fost la Mondial în acest an”
Dzeko, mai tânăr doar cu 11 zile decât tine, s-a retras recent de la națională, la 40 de ani. Dar unul dintre coechipierii voștri de la Mondialul din 2014, Sead Kolasinac, încă joacă. Ultimul supraviețuitor al acelei generații.
Doar că Sead Kolasinac era foarte tânăr când a debutat în națională, în 2013, avea 20 de ani, acum are 33. Poate rămâne încă doi-trei ani la un nivel bun pentru a ajuta și naționala. Totuși, Dzeko e Dzeko. Ne-a adus la al doilea Mondial. Fără el, n-am fi fost la Mondial în acest an.
Dzeko a jucat un rol uriaș în meciurile importante din preliminarii, a înscris și împotriva României acasă, a marcat și cu Țara Galilor, în semifinala barajului, a dat pasă decisivă în finala play-off-ului cu Italia… și avea 39-40 de ani! A ajutat foarte mult naționala Avdija Vrsajevic, ex-internațional bosniac.
„Am pierdut 0-7 cu Germania, dar am crezut în Barbarez”
Cum vezi naționala Bosniei astăzi? De ce crezi ca a crescut atât de mult în ultimii ani, cu Sergej Barbarez selecționer?
Noi am avut o echipă extraordinară în 2014, dar după acel Mondial ne-am confruntat cu o mulțime de probleme, prea multe lucruri au mers rău, federația a luat multe decizii greșite. În mod normal, după Mondial echipa trebuie să crească, să fie și mai bună, dar în Bosnia a fost opusul. După Mondial, totul a început să se prăbușească. Ne-am pierdut, ne-am pierdut jucătorii și am trecut prin clipe extrem de grele.
Cum e acum?
După o lungă perioadă, am început să construim ceva în ultimii trei ani, cu Barbarez și Emir Spahic (n.r. directorul sportiv al federației, fost căpitan al naționalei) împreună în acest proiect. Ei au descoperit jucători tineri, care au crescut în jurul experienței lui Dzeko, mixul tinerețe-experiență a fost foarte bun, dar cel mai important aspect, i s-a dat timp lui Barbarez.
Rezultatele nu au fost deloc bune la început cu el.
Am pierdut mai multe meciuri, inclusiv 0-7 cu Germania, dar am crezut în acest proiect, am crezut în ce vrea să facă Barbarez. A fost cel mai important lucru. Federația a luat o decizie inspirată numindu-l pe Barbarez, i-a oferit timp să creeze ceva solid. Echipa îi are în spate pe Barbarez, Spahic, Milenkovic (n.r. unul dintre antrenorii secunzi), foști fotbaliști, am crescut privindu-i la TV în timp ce jucau la națională.
Ei au ales tineri jucători valoroși, iar acum avem iar o formație cu mare potențial. Repet, tineri, dar cu mare, mare potențial. Cel mai mare potențial al Bosniei. Joacă fantastic și încă nu arată tot ce pot! Sunt sută la sută convins Avdija Vrsajevic, fost internațional bosniac
Vrsajevic: „Toți ne iubim țara, suntem patrioți”
Cât de mult a contat atragerea jucătorilor bosniaci născuți în alte țări?
Noi, bosniacii, ne iubim atât de mult țara. Știu că și voi, românii, noi toți cei din Balcani. Toți ne iubim țara, suntem patrioți. Bosnia a trecut prin vremuri extrem de dure și toți oamenii care au plecat și trăiesc în alte părți ale lumii continuă să iubească țara și echipa națională. Părinții au decis pentru copii să reprezinte Bosnia.
Chiar dacă s-au stabilit în alte locuri, inima lor bate pentru Bosnia, iar copiii și-au ascultat și ei inima. Așa i-am atras și pe cei care erau 50-50, jucători fantastici. A fost important pentru a forma o echipă bună. Am și pierdut unii jucători, dar toți vor să vină acum la naționala Bosniei Avdija Vrsajevic, fost internațional bosniac
În concluzie, care a fost cel mai important lucru?
Să credem în acest proiect, chiar dacă la început ne-a fost greu. Acum, după ce am fost la Mondial, mergând pe același drum, e mai ușor.