- CORESPONDENȚĂ DIN BOSNIA. Sergej Barbarez, 55 de ani, a lansat cartea sa biografică, povestind dureros ziua care i-a marcat viața.
- Actualul selecționer al Bosniei, păcălit de tatăl său la 20 de ani: dintr-o țară în prag de război, în Germania carierei sale. „Vreau să ofer acum înapoi puțin din fericirea găsită”.
- Bosnia - România se joacă în ultima etapă a Ligii Națiunilor marți seară, de la ora 21:45. Va fi transmis în direct pe Antena 1 și liveTEXT pe GOLAZO.ro.
Sergej Barbarez este selecționerul care a făcut Bosnia să renască.
Nu antrenase nicio echipă până în aprilie 2024, dar a preluat naționala cu încredere maximă și, chiar dacă începutul a fost plin de spini, și-a dus misiunea la capăt: i-a calificat pe „dragoni” la Mondial!
Cartea lui Barbarez: „Cum mi-a schimbat războiul viața”
Ceva îl apasă însă și acum, la 55 de ani: războiul. La peste trei decenii de la sfârșitul sângerosului conflict care i-a sfâșiat țara între 1992 și 1995, cuvântul război îl tulbură profund. De aceea este parte din titlul cărții sale biografice lansate pe 28 octombrie: „Cicluri - Cum mi-a schimbat războiul viața”, scrisă alături de jurnalistul german Sebastian Wolff.
Antrenorul a părăsit Bosnia în 1991, înainte să înceapă războiul, a jucat apoi 16 ani în Germania, dar nu uită nici astăzi momentul despărțirii, povestit în carte și redat de presa germană și bosniacă.
„Vacanța” lui Barbarez a devenit noua lui casă: din război în Germania
Născut la Mostar, tocmai își prelungise contractul după două sezoane la Velez. Încheiase și stagiul militar.
Familia lui era ca multe familii din fosta Iugoslavie: multietnică, împletind religiile. Tatăl, sârb ortodox, mama, cu origini croate catolice și bosniace musulmane.
Nu avea de unde să știe că tocmai diferențele etnice și religioase urmau să declanșeze furia ce a distrus țările reunite înainte sub steagul iugoslav.
Tatăl Ljubo simțea și l-a păcălit. Stabilise un plan. L-a trimis la fratele său care locuia în Germania, la Hanovra, spunându-i că e doar o vacanță de două săptămâni, de Crăciun și Anul Nou. Părintele îl voia departe de războiul ce se apropia.
Barbarez: „Încă simt agitația aeroportului în jurul meu, oamenii neliniștiți, îngrijorați”
Pe 21 decembrie 1991, Ljubo l-a dus cu mașina din Mostar la aeroportul din Sarajevo. Era cu ei și iubita lui Sergej. Ana avea să i se alăture câteva luni mai târziu. Este și azi cu ea. E soția lui.
Două zile a așteptat pe aeroport să prindă un zbor spre Germania.
„Când mă gândesc la ziua care mi-a schimbat viața, încă simt agitația aeroportului în jurul meu, oamenii neliniștiți, îngrijorați, care voiau să-și părăsească țara.
Mai ales mamele cu copiii lor, care nu aveau cu ele mai mult decât mine. Frica le strălucea în ochi. Plânsetul bebelușilor îmi străpungea mintea ca o sirenă. Strigăte care-mi sunt și azi în cap”, a scris Barbarez.
Au fost 100.000 de morți în Războiul Bosniac. Două milioane de oameni au fugit din țara lor. Am fost unul dintre ei. Pur și simplu, nu știam asta pe atunci Sergej Barbarez, selecționerul Bosniei
Planul tatălui a avut efect: Sergej a jucat de atunci la 6 cluburi germane
„Am prins unul dintre ultimele zboruri JAT, compania aeriană iugoslavă de atunci, din Sarajevo. Dintre toate locurile lumii, destinația era Hamburg, casa mea actuală”, și-a amintit el.
De acolo, a ajuns la Hanovra, unde s-a întâlnit cu unchiul și mătușa, Mustafa și Dunja. Se stabiliseră din 1970 la Hanovra. El era instalator.
Atunci a început și povestea lui Sergej în Germania. Pe 4 ianuarie 1992, a dat o probă la clubul Hannover 96. Antrenorii au fost impresionați de el și l-au păstrat.
Barbarez ar fi vrut să se întoarcă la Mostar, dar tatăl i-a spus în acel moment la telefon tot ce plănuise cu mult timp înainte. Se apropia războiul și i-a interzis să revină. La 20 de ani, l-ar fi înrolat imediat în armată.
Hannover a fost prima sa echipă. Nu s-a mai despărțit de fotbalul german. S-au înșirat Union Berlin, Hansa Rostock, Borussia Dortmund, Hamburger SV și Bayer Leverkusen. Cu final de carieră în 2008, când nu împlinise 37 de ani.
Barbarez: „ Vreau să ofer acum înapoi puțin din fericirea găsită”
În 2026, la 35 de ani după ce a plecat din Bosnia, a calificat naționala „dragonilor” la Mondial.
„Mi-am părăsit țara în 1991 și sună nebunește, pentru că patria mea a suferit atât de mult.
Și astăzi, când ies din hotelul echipei noastre din Sarajevo, încă văd găuri de gloanțe în fațadele clădirilor”, a mai scris în cartea biografică.
„Am mers în Germania la începutul războiului. Războiul mi-a schimbat viața, însă am avut o viață în care am descoperit fericirea”.
Acum vreau să dau ceva înapoi. Simt mai mult ca niciodată aici că pot oferi ceva înapoi. Puțin din fericirea găsită Sergej Barbarez, selecționerul Bosniei