Cătălin Tolontan Microbiști convertiți în pariori

• Într-un podcast din 13 septembrie, un om de afaceri britanic, conectat prin partenerii săi și la presa din România, explică cum a reușit ca jurnalismul de sport să servească unui scop central: pasionații de sport să primească analize ca să devină pariori.
• „Citesc, plasează pariurile și le urmăresc” descrie Sam Sadi procesul pe care îl aplică în presa sportivă și în pariuri, întreprinderi care, susține el, în unele locuri sunt același lucru, „s-au integrat”.

Sam Sadi este proprietarul cunoscutului site britanic LiveScore, specializat în rezultate sportive în timp real. Compania lui Sadi este proaspăt investitor în industria de pariuri. În plus, este „partener strategic” al grupului Ringier Sports Media, potrivit informării oficiale a publisherului elvețian, care are publicații de sport în 8 țări.

„Care este calea să faci relația dintre jurnalismul sportiv și industria pariurilor mai eficientă? Mi-am dat seama că singura cale e să le deții pe amândouă”, și-a explicat Sam Sadi deciziile de business, într-un podcast găzduit pe 13 septembrie de site-ul Leaderinsport.

Dar să deții casele de pariuri și presa nu e suficient. Asta l-a învățat experiența de zeci de ani, mărturisește, sincer, omul de afaceri.

El spune că trebuie să le faci să se contopească. Mai exact, din explicațiile lui Sadi rezultă că în urma a ceea ce el numește „integrare”, presa trebuie să dispară ca acțiune proprie, și implicit ca misiune, și să se transforme în altceva. În ce?

„Mass-media devine acțiune pentru pariuri”

O parte a dialogului din podcast:

Sadi: Am făcut ca userul să aibă o experiență perfectă prin integrarea mass-media și a pariurilor.

Interlocutor: Atunci, în esență, nu mai există o acțiune de a paria și o acțiune de a face jurnalism, ca un fel de pâlnie în care mass-media devine acțiune pentru pariuri? Ci este deja mass-media cu un motor de pariuri încorporat?

Sadi: Da, va fi integrat. Userii pot să acceseze conținutul de sport de care au nevoie, adică să citească analizele și documentarea de pe site dinainte de a paria, apoi plasează pariurile și le urmăresc. Iar asta le este oferit într-un singur produs, într-un sigur ecosistem.

Așadar, conform lui Sam Sadi și asociaților săi, scopul presei e de a documenta ca să impulsioneze omul să parieze. Este o schimbare totală față de felul în care presa a fost gândită democratic, ca să ofere povestea sportului, să difuzeze știri și să păstreze o distanță critică față de autoritățile sportului și față de orice industrie, pentru ca, împreună cu publicul, să le mențină responsabile.

Sam Sadi nu bate câmpii. Mai nou, în unele locuri, lucrurile așa se petrec. Există manuale de reguli în care se cere jurnaliștilor ca să concentreze pe știrile de „înainte de meci”. Ca să creezi omului senzația iminenței evenimentului, pofta șansei unice, ca să se scurgă spre gestul de a paria.

Acesta este motivul pentru care apar tot mai multe știri „editoriale” despre cotele la pariuri. E un fenomen internațional, mai intens și mai devastator în țările cu venituri naționale scăzute, cum e România.

Cum s-a ajuns, totuși, aici?

Eficiență pentru unii, mereu aceiași

Sadi susține că atunci când a lucrat la gigantul pariurilor Bwin „am încercat întotdeauna să facem un parteneriat de marketing (n.r. cu mass-media) și ne-am dat seama ce ineficiente sunt aceste parteneriate”.

Ce spune el că e „ineficient” e, de fapt, democratic. În societățile liberale economia reprezintă un sistem gândit și legiferat complex. Doar așa devine rentabil și benefic pentru toată lumea: pentru public, pentru jurnalism, pentru firme, pentru bugetul de stat, pentru cei care vin după noi. Uneori nu le obții pe toate. Eficiența se împarte.

Pentru că nu e în regulă să câștige doar unii, aceiași. Nu poți avea și un control absolut, și o societate creatoare și liberă.

Eficiența în concepția lui Sam Sadi și a asociaților săi este să pui presa la căruța pariurilor, chiar dacă asta este interzis prin Constituție, care protejează libertatea de exprimare a presei și a cetățenilor.

Combinație de apă și gaz

Constituția nu e ceva abstract. Este henna noastră, desenul fin de pe pielea fiecăruia, ca un tatuaj care însă se poate șterge. Și ca să nu-l ștergem e nevoie măcar să spunem ce se întâmplă. De acolo, oamenii decid singuri.

Ceea ce povestește Sam Sadi nu sunt visuri, o lume paralelă, o versiune sponsorizată de casele de pariuri a serialului „The Man in the High Castle”, în care autoritarismul a câștigat lupta. E realitate 100%.

Sam Sadi vorbește din ce se petrece acum, în singura lume pe care o avem. „Integrarea”, cum o numește el, are loc. Și efectul este că oamenii sunt împinși să parieze de către cei care sunt desemnați să-i informeze. Nu despre reclame e vorba aici, ci despre amestecul în fibra știrilor de sport. Reclamele sunt modelul vechi, ineficient, cum îl descrie Sadi.

Care este efectul concret în domeniul informației al integrării pe care o descrie el? E ca și cum un investitor genial, precum Sam Sadi și partenerii săi strategici, ar veni și ne-ar spune: „Nu mai furnizăm apă și gaz. Avem noi o idee, combinăm apa și gazul și asta va curge la chiuvetele voastre”.

Azi, unii nu mai doresc să existe pariuri și jurnalism, ci jurnalism în slujba pariurilor. Mâine vor dori să nu mai existe politică și jurnalism, ci jurnalism în slujba politicii.

Apă și gaz. Dar s-ar putea să ne îmbolnăvim, să sărim în aer, am răspunde. „Nu, nu, credeți-ne pe noi, e un business bun”. Pentru cine? Pentru unii, mereu aceiași.

Românii pierd anual aproape 2 miliarde de euro la jocurile de noroc

Banca Națională a României a dat mai multe semnale despre pericolul ridicat al jocurilor de noroc, pe care l-a sesizat la nivel social. Dintre toate tranzacțiile realizate de români cu cardul, cele mai multe reprezintă plăți pentru betting și gambling.

„Dezvăluirea unui director de la Banca Naţională: Pariurile rup în tranzacţiile de plată cu cardul în România. Florian Neagu, BNR: Din 100 mld. lei tranzacţii cu cardul, 10 mld. lei se duc spre pariuri, loterie şi cazinouri”, a relatat Ziarul Financiar în vara lui 2024.

De regulă, BNR nu intră în discuții despre industrii. Și, dacă o întrebi cum e vremea afară, spune că va face o analiză proprie și apoi afirmă că e „așa și așa”. O obligă precauția din care trăiește orice bancă centrală, care își măsoară timpul în secole.

De data asta, BNR a dezvăluit într-o adunare publică date din rapoartele interne pentru că știe că, din 2 miliarde de euro jucați, mulți se pierd. Așa funcționează jocurile de noroc: câștigă casa. În sărăcie, criză, se pariază întotdeauna mai mult. Asta se întâmplă în România, iar efectul asupra comunităților este major.

Politicienii s-au burzuluit în câteva ocazii la această amenințare socială a jocurilor expansive, dominatoare, reglementate lejer. Dar au trecut mai departe. Banii sunt enorm de mulți. Iar „pâlnia în care mass-media devine acțiune pentru pariuri”, cum s-a spus în podcastul cu Sam Sadi, distribuie în toate părțile ca să Sam & Co poată continua la fel, nestingheriți.

Parlamentul de formă

În acest moment, legea o fac, de fapt, nu parlamentarii români, bulgari sau slovaci, ci industria de gambling. Apropo, în unele dintre țările unde trăiesc ei, pariurile sunt interzise cu totul, atât de nocive sunt socotite.

Dar în țările unde aceiași oameni fac afaceri, nu mai sunt atât de interesați de robustețea comunităților. Ni se explică, cu o condescendență elegantă și distrugătoare, că businessul e business, chiar dacă lasă în urma lui prăpăd.

Jucătorii Generației de Aur joacă roluri de mafioți

Recent, o firmă de jocuri de noroc, Don, a ajuns la o asemenea siguranță de sine încât i-a angajat pe câțiva dintre fotbaliștii Generației de Aur să joace în sporturi drept mafioți, alături de Dumitru Dragomir „Corleone”, după cum a observat jurnalistul Cristian Geambașu. O firmă de pariuri mafiotizează imaginea unor jucători legendari. „Asta e o ofertă pe care nu o pot refuza”, spune Dragomir, în spot, parafrazându-l pe Nașul.

Ar fi un spot de comentat, dar orice urmă de dezbatere este descurajată. Cu excepția câtorva publicații, când ați văzut ultimul reportaj pe larg despre dependența de pariuri sau ultima știre critică referitoare la industria de jocuri de noroc din România? Cosmopolitismul acestor afaceriști globali creează, de fapt, un tribalism al afacerilor, în care o mână de oameni și firmele lor domină tot.

În acest moment, ideea lui Sam Sadi și a asociaților pare învingătoare.

Autoritatea politică sau judiciară s-a retras în fața unei autorități mult mai opulente.

Iar industria ”integrată” a pariat totul împotriva dreptului microbistului de a fi corect informat. Contează doar ca tot mai mulți oameni să parieze și fiecare din ei să o facă mai des și mai mult.

Nu e ușor să insufli orice urmă de optimism în condițiile acestea. Dar, în democrații, constrângerea cumpărată și controlul social eșuează pe termen lung. Putem fi siguri de asta. Nu e de pus pariu.