Cristian Geambașu O ofertă pe care nu o poți refuza

• Vă era dor de Corleone? Dar de Bursucu’ în variantă bodyguard? Sau de Adi Mutu care se gudură pe lângă Don? Îi puteți vedea în toată splendoarea pe micile ecrane, în spotul unui nou caziono online: Don. Apoi, mergeți și jucați!  

Spotul noului cazino online e filmat clar obscur, inspirat parcă de un film al lui Ingmar Bergman. Mergem prea departe, nu este Bergman, este un remake realizat cam pe genunchi după „Nașul” lui Francis Ford Coppola.

Ca la mai toate peliculele românești ar fi nevoie de o titrare din română în română. În rolurile principale, oameni grei din fotbal biz-ul românesc.

Bodyguardul lui este Dan „Bursucu” Petrescu, dezbrăcat de trening și îmbrăcat la costum. Acesta îi pune mâna în piept mesagerului, care este interpretat cu economie de mijloace de Adrian Mutu.

Sunt partituri secundare, dar arta actoricească nu ține cont de întinderea rolului.

Nea Mitică, rolul vieții

Rolul principal îi este atribuit lui nea Mitică Dragomir ca o încununare a întregii cariere.

Corleone din fotbal și de pe șantierele imobiliare ale Capitalei este Corleone și în film. Mafiotul îmbrăcat ca un mafiot stă în penumbra fotoliului de Don și, cu o voce departe totuși de gâjâiala lui Marlon Brando, rostește celebra replică. „Aceasta este o ofertă pe care nu o pot refuza”. De apreciat prezența în exprimare a prepoziției acuzative „pe”, ceea ce dovedește că lumea fotbalului depune eforturi pentru o gramatică mai curată.

Într-o continuare a temei clanului mafiot, Nea Mitică de la Ligă și de la brutărie, alias Vito Corleone (sau viceversa?!), repetă cuvintele stând în capul unei mese populate la stânga și la dreapta de supuși cu fețe sumbre, de infractori bătrâni.

Toată lumea câștigă

Acestea, stimați cititori și telespectatori, sunt două spoturi publicitare ale unei noi case de pariuri. Pariuri sportive, dar nu numai.

Sunt case de pariuri câtă frunză, câtă iarbă. Nu din acea iarbă. Sunt multe pentru că românul s-a născut nu doar poet, ci și jucător. Un cunoscător, totodată practicant al fenomenului, mi-a garantat că toate „casele” sunt pe plus. Cei mai mari câștigă mai mult, cei mai mici, mai puțin. Nimeni nu este pe pierdere.

Cât va dura fenomenul, dificil de zis, istoric eternitatea își are obârșia totuși la sat, nu în beturi.

Jocul „responsabil”

În materie de reglementare ar avea un cuvânt de spus și Guvernul. Sau legiuitorul. Din câte știu, suntem printre campionii negativi comparându-ne cu țările din spațiul Uniunii Europene.

Deocamdată oamenii importanți din Stat sunt ocupați să pupe moaștele Sfintei Paraschiva, denumită mai nou Parascheva, probabil după ritul rusesc, pravoslavnic.

Să nu ne îndepărtăm însă de subiect. A te afișa dezgustat de pariuri în lumea noastră este pentru mulți dovada unui elitism ieftin. E proba clară a ipocriziei. Cine nu visează să dea lovitura, te vor întreba cei cărora le crește pulsul să nu îi scoată de pe bilet vreo zănatică de Brighton sau de Botoșani. Mai ales dacă oamenii joacă responsabil.

Așa sună textul cu care „casele” au grijă să se acopere în fața răuvoitorilor care susțin cu atestate medicale că pariurile creează dependență.

Proștii și deștepții

Fenomenul oricum toxic atinge o culme neexplorată încă prin clipurile cu mafioți pe care le-am descris la începutul articolului.

Ni se va spune că nu pricepem subtilitatea actului artistic și că ne agățăm aiurea de o metaforă, aducând atingere libertății de expresie.

Logic, celebrarea infractorilor și a infracționalității este deja parte a unui soi de cultură populară. Aceștia sunt eroii, noi, ceilalți, suntem erorile.

În curând, „casele” vor dicta totul. Ora de începere, desfășurătorul, conținutul, tonul discuțiilor. Respectivii vor avea și propriile departamente de presă, vor impune „ziariști”.

Poate că nu ar trebui să folosesc timpul viitor, pentru că într-o oarecare măsură lucrurile se întâmplă deja. Normal, este o ofertă pe care nu o poți refuza. Iar dacă refuzi, ești prost.