- Douăzeci de soldați români și-au rupt din timpul liber pentru a întâmpina naționala pe aeroportul din Sarajevo.
- Niște tineri minunați, parte a detașamentului nostru din cadrul operației Eufor Althea, și-au luat steaguri, fulare și tot ce au mai găsit prin dotare pentru a le face o surpriză tricolorilor.
Știți câți dintre jucătorii noștri s-au oprit pentru a le strânge mâinile? Fix unul. Răzvan Marin a fost singurul care a simțit nevoia, atunci când i-a văzut pe acei soldați în uniforme care fluturau tricolorul, să se ducă în direcția lor și să răspundă cu căldură gestului lor minunat.
Unii dintre fotbaliștii lui Hagi nici nu s-au sinchisit să se uite în direcția lor, deși conaționalii lor strigau „România, România”, ceea ce, teoretic, ar fi trebuit să le atragă atenția chiar și celor cărora căștile le acopereau urechile.
Lipsa de reacție a internaționalilor noștri este revoltătoare din două motive. Sâmbătă seară ei fuseseră întâmpinați de un stadion plin la meciul cu Polonia. Îl meritau? Cu siguranță nu după umilințele din luna octombrie, doar că FRF a reușit un lucru fantastic în ultimii ani, să stabilească o conexiune reală între națională și români, una care nu depinde de rezultat, cum se întâmplă la echipele noastre de club.
Când vezi că ești înconjurat de iubire și de oameni dornici să te susțină la bine și la rău, nu crezi, tu fotbalist al României, că merită să întorci o parte din acea iubire?
Apoi discutăm despre niște soldați români detașați departe de țara lor. Ar trebui ca măcar cei care joacă în străinătate și care știu ce înseamnă dorul de țară (bănuiesc că simt și ei așa ceva din când în când) să empatizeze cu confrații lor, să priceapă că dorința lor de a merge la aeroport e și un mod de a se reconecta cu țara. Cum să treci pe lângă ei ca și cum nu ar exista?
Iar tu staff FRF, când vezi că pe jucători îi doare undeva de primirea organizată, nu simți nevoia să îi tragi de mânecă și să le zici „băi, băieți, ia duceți-vă să le mulțimiți conaționalilor voștri!”?
Noroc cu Răzvan Marin, căruia părinții i-au dat o educație minunată și cu cel pentru care probabil și veniseră la aeroport, Gică Hagi, că altfel nici nu vreau să mă gândesc cu ce gust amar plecau soldații ăia de la aeroport.
Cei doi s-au oprit, i-au salutat pe fiecare în parte, Hagi s-a pozat în mijlocul lor, salvând astfel un moment care ar fi putut deveni cu adevărat rușinos.