Publicat:
03.09.2024, ora 19:36
Actualizat: 03.09.2024, ora 19:45
- Câteva gânduri la plecarea unui om care și-a respectat profesia.
Programată să producă versiunea ideală de voce pentru meciurile de la radio, inteligența artificială ar fi eșuat acolo unde a reușit natura. Așa îmi place să mă amăgesc.
Vocea lui Dan Voicilă era o marcă greu de falsificat dacă ar fi să discutăm în termeni contemporani. Era așa pentru că purta semnul perfecțiunii, dându-ți în același timp senzația că este ceva familiar, la îndemâna oricui se așeza în fața unui microfon, cu căștile pe urechi și privirea spre arenă.
Descopereai o lume
Era ce se cheamă o voce educată și distinctă vocea lui Dan Voicilă. Dar nu insolentă, nu agresivă. Era vocea care te îndemna să dai tare tranzistorul care însoțea orice microbist pedepsit să își petreacă duminica în familie, nu pe stadion.
Tu lângă tată și unchi, ei ținând fiecare cu altă echipă, fumând ceremonios țigări Snagov cu filtru, tu atent la ce spune crainicul și pe cale să descoperi o lume despre care habar n-aveai că peste ani îți va fi profesie.
Firescul la rang de artă
Crainicul îți aducea meciul în casă fără să tropăie prin sufragerie că ce tare e el și cum strigă cât 10 brazilieni. Vocea aceea recognoscibilă, poate unică, nici prea baritonală, nici pițigăiată, nici strigată, nici prea molcomă, nici căutat pretențioasă, nici colorată strident de vreun regionalism se confunda cu ideea de fotbal.
În intervențiile lui Dan Voicilă totul curgea firesc. Cineva vorbea și îți oferea imaginea meciului. Vibra pasiunea în cuvintele lui. Își prețuia meseria, dar nu și-o supralicita. Proverbialul lui „minutul și scorul” pe care îl recomanda colegilor și prietenilor era chemarea la modestie. Nu epatați, nu vă credeți mai mult decât sunteți!
Dorul se trăiește!
Dan Voicilă nu făcea tapaj de cultură. Mucalit te lăsa să crezi că a citit și el acolo câteva cărțulii. Avea umor, era sarcastic cu proștii și neînduplecat cu încrezuții. Atunci când credea în tine te copleșea cu laude. Te îndemna mereu să nu uiți că ai o profesie incredibil de frumoasă, care pentru majoritatea covârșitoare a semenilor este doar un hobby.
Probabil că ar fi găsit prea emfatic textul acesta. Unora dintre noi le va fi dor de Dan Voicilă. Ne este deja. Dorul nu îl tratezi, îl trăiești. Așa și cu fotbalul. Minutul, scorul, vocea.
