- Mihai Stoica a plecat după 16 ani de la FCSB și, în absența unui bun avocat de divorț, lucrurile s-au încins.
Despărțirea amiabilă a durat câteva zile. Apoi, Gigi Becali a intrat la Prima Sport. Urma un meci de campionat și summitul Trump - Xi - Putin, pentru că patronul FCSB se ocupă de toate.
Gigi Becali a transmis mesajul că îl va aduce pe Mihai Stoica înapoi când clubul va dori, probabil așa cum tragi un cal de hățuri. MM a intervenit și i-a atras atenția fostului său patron că decizia sa e fermă.
Asta rămâne de văzut. Mihai Stoica a venit și a plecat de la Steaua și FCSB de câteva ori, începând cu 2002. Dar e mai important ce a făcut.
Decizii, decizii, decizii
Poziția de manager al unui club are o fișă a postului în care scrie „coordonare” și o realitate de zi cu zi care înseamnă „muncă la milimetru”.
În fotbal, un manager se gândește la aducerea noilor jucători, dar și la centrala de apartament a celor deja transferați. El e parte în decizia marilor contracte, dar și în investițiile cu aparență mondenă, precum modelul echipamentului de joc și de antrenament.
Dacă antrenorii sau jucătorii au un ritm bine stabilit al programului, care crește sau descrește în funcție de calendarul competițional, managerul e mereu în priză.
În fiecare zi se petrece ceva, dar la ore diferite, alese de misteriosul ritm al evenimentelor. Cel mai rău e când nu se întâmplă nimic, pentru că atunci sigur ceva se petrece, dar tu nu știi și efectul întârziat te va lovi ca un bumerang. Decizii, decizii, decizii, cu asta se ocupă un manager în sport.
Să faci asta vreme de 16 ani, la un club cu aspirații de performanță, lasă urme. Așa a ajuns MM cam sensibil și gata să vadă peste tot adversari, ca în momentul în care sare când îl aude pe Gigi Becali la TV. Deși Gigi Becali a fost parte a echipei cu care Mihai Stoica a realizat performanțele la FCSB.
Disciplina
„Gigi nu a refuzat niciodată o investiție care părea un capriciu”, a mărturisit MM în acești ani apropiaților. Și ce anume părea un capriciu investițional la un club? Aici e cu adevărat interesant.
Dacă cineva m-ar întreba după câteva decenii de jurnalism sportiv ce cred că face diferența între echipe, poate că am un răspuns. Cum nu mă întreabă nimeni, tot am un răspuns: disciplina.
Nu talentul jucătorilor, nu bugetul patronilor, nu ardoarea sau numărul fanilor. Toate joacă un rol, evident. Dar cred că disciplina e factorul care triază.
Camuflată atent în spatele dezinhibiției sale, MM a avut mereu crisparea perfecțiunii și a disciplinei.
Ce înseamnă disciplină? Să stai răsturnat într-un fotoliu, în zilele de dinainte de Crăciun, și să te ridici ca să cauți în laptop numele a doi jucători la care te-ai gândit. Afli când au jucat și când vor juca. Și cauți meciurile.
Deși nu ai niciun chef, căci tot anul ai urmărit partide una după alta, te pui în fața televizorului și mai urmărești 10 meciuri în două zile. Disciplina e cea care face asta.
Doar disciplina te ajută să evaluezi în decembrie un fotbalist pe care, cel mai devreme, îl poți transfera în vara viitoare. Sau chiar peste doi ani. Așa arată bioritmul fotbalului profesionist de înalt nivel.
MM și Olăroiu în discuție cu Becali
Revenind la investiții, Mihai Stoica a fost cel care s-a ocupat, tot în avans de ani de zile, de dotarea echipei cu „armura de modernitate” care oferă mijloace și aer european unui club. De la autocar la echipament. Ca să le ai în 2026, trebuie să începi discuțiile în 2023-2024. E trivial? Din afara fenomenului, așa pare.
Dar MM și Olăroiu s-au dus împreună la Gigi Becali și i-au explicat cu argumente fotbalistice ce înseamnă un autocar modern și scump. El nu e doar o altă cutie strălucitoare pe roți, care costă sute de mii de euro. E un fel de a mobiliza jucătorii. Poate fi o poartă prin care întreg clubul pătrunde într-o altă epocă. Iar Becali a spus „da”.
Asta îi va lipsi, probabil, cel mai mult clubului fără Mihai Stoica: dorința de a „fi ca afară”.
Caligrafie fotbalistică
MM a început după revoluție într-un peisaj fotbalistic rămas mult în urmă. De muncit au muncit mulți oameni și meritul fiecăruia rămâne de neșters.
Nu atât de mulți au avut însă viziunea că drumul este făcut nu doar din carosabil, ci și din aspirații. Iar aspirațiile încep cu lucrurile mici, care ne stimulează viața sau ne-o urâțesc. Până începem să semănăm cu ceea ce ne înconjoară.
Povesteau foștii colegi ai lui Steve Jobs că, atunci când a renunțat la facultatea Reed College, un colegiu de arte liberale din Portland, Oregon, ei l-au regăsit prin campus.
La prima vedere, Steve bântuia nostalgic. L-au întrebat ce face. Mergea la un curs de caligrafie. „Caligrafie?”, au tresărit prietenii.
„Da, caligrafie”, a răspuns Steve. El le-a arătat cât de deranjante sunt indicatoarele din campus, scrise cu litere pe care el le considera neclare și urâte. „Trebuie făcute altele”, le-a spus Steve Jobs.
Acesta era omul care avea să schimbe lumea prin apariția Apple. Dar, înainte să aibă pretenția de a o schimba, a vrut doar ca să arate un pic mai bine. Și pentru asta e nevoie de disciplină.
Un pic de frumusețe și ochii clubului ațintiți către stilul „fotbalului de afară”, poate că asta a scris în fișa postului managerului MM Stoica. O modestă caligrafie din care a ieșit, ca din întâmplare, cel mai solid palmares de performanțe dintre șefii noștri de club.