- Mircea Lucescu (80 de ani) a comentat comportamentul antrenorilor din Liga 1
- La podcastul „Top Level”, realizat de Cătălin Țepelin și Dan Udrea, Il Luce a dezvăluit că și el a trecut prin momente dificile în cariera de antrenor, pe când era în Italia
În studioul GOLAZO.ro, Mircea Lucescu a povestit un episod petrecut când antrena Brescia (1991–1996), și a cedat în fața propriilor jucători.
Mircea Lucescu: „Am avut o stare nervoasă extraordinară”
Comportamentul lui Șumudică, ieșirile lui Rădoi după meciuri le-ați văzut, le cunoașteți. Ce sfat le-ați da?
Eu îl înţeleg pe Mirel. Şi eu am plâns când mi s-a întâmplat o astfel de situaţie.
Când?
Nu aici, Când eram tânăr, la Brescia. M-am supărat puţin pe jucători și am izbucnit în plâns în fața lor după meci. Era meciul cu Sampdoria. Și era Sampdoria aia mare, cu Mancini, cu Vialli, cu Vierchowod, cu Pagliuca … (...)
Și ce efect ați obținut?
Am avut o stare nervoasă extraordinară. Trebuia să ne jucăm meci de baraj cu Udinese. Și m-a arbitrat Paireto, tatăl lui Paireto. Mi-a scos atunci trei jucători din joc. A trebuit să joc cu mijlocaşii, cu Giunta şi cu încă unul, fundaşi centrali, că n-am avut altceva ... Peste tot erau foarte mari interese. Şi atunci, de nervozitate, am izbucnit în plâns. Nu în hohote … Adică, astea se întâmplă. Eram foarte tânăr. Eram foarte apropiat de ei. Antrenorii tineri au marele avantaj că pot fi foarte buni prieteni şi cu jucătorii lor. Dar în sensul pozitiv, nu prieten de bar şi de băutură. Pot să intre într-o conversaţie care să fie folositoare și pentru unul, şi pentru alții. Revenind la Rădoi, se poate întâmpla şi eu îl înţeleg foarte bine. Şi-a dorit enorm de mult … Pesemne că presiunea exercitată de publicul craiovean asupra lui, dorinţa de a câştiga, toate astea au făcut ca el să simtă toată încărcătura responsabilității. Indiferent ce se întâmplă, doar antrenorul are această responsabilitate. Trebuie să intri în pielea lui ca să-ţi dai seama prin ce trece un astfel de om. Aşa, noi putem să scriem, putem să vorbim ... Am mai spus-o: cine ştie şi poate, face. Cine ştie şi nu poate, dă sfaturi. Iar cine nu ştie şi nu poate, înjură. Ăsta e fenomenul fotbalistic de la noi.