Publicat:
08.06.2025, ora 09:26
- Am fost copleșiți de Austria și asta doare. Înfrângerea doare. Lipsa jocului, a reacției, a atitudinii îngrjorează.
- N-am înțeles alegerile lui Lucescu: mai ales Chiricheș, dar și atacanții care nu înscriu și fazele fixe defensive la care am fost surprinși constant. De ce?
Am rămas cu atmosfera frumoasă, cu „Zidul Galben”, cu fanii noștri care cântă în centrul orașului, aproape mai mulți decât rivalii, deși eram în țara lor.
Atât, atmosfera.
Imaginea jocului: 0-9 la șuturi pe poartă după o oră. În inferioritate. Agresivitate zero!
La Viena, ne-a lipsit jocul. Total. Ofensiv-defensiv, foarte slab, mult sub ce arătam anul trecut, la Euro sau Liga Națiunilor.
Nu a mai rămas nici măcar atitudinea „tricolorilor”: când adversarii sunt mai buni, luptăm! N-am luptat. Agresivitate zero!
Nu mă așteptam să fim copleșiți de Austria, să avem 0-7 la șuturi pe poartă la pauză, 0-9 după o oră și 3-9 la final. Să fim depășiți aproape la fiecare duel, în toate zonele terenului. Să fim mereu în inferioritate, deși eram 11 vs 11.
Am pierdut, 1-2, putea fi mult mai rău după numărul ocaziilor, fără paradele lui Moldovan.
Înfrângerea doare. Lipsa jocului doare și îngrijorează. La fel, lipsa reacției, a atitudinii în cea mai mare parte a meciului.
De ce Chiricheș? Epuizat, confuz, pierdut!
Nu am înțeles mai multe alegeri ale lui Mircea Lucescu.
De ce Vlad Chiricheș? Pentru că a jucat bine cu FCSB?
Să nu uităm, are 35 de ani și venea după 37 de meciuri în acest sezon.
.jpeg)
.jpeg)
Oricât ar vrea de mult, e epuizat. Așa a fost la Viena. Pierdut printre austrieci, depășit ușor, erori de pasă, fără recuperări, nu și-a păstrat zona, a lăsat spații libere în fața apărării, spații pe care adversarii s-au infiltrat permanent.
Nu mi-a plăcut, întoarcerea lui nu a fost o decizie inspirată. La 35 de ani, nu mai e o soluție.
De ce Man&Drăguș? Lipsă de încredere
Altă decizie pe care nu am înțeles-o. Man-Drăguș.
Dacă ar fi fost în formă la club, Dennis și Denis nu puteau lipsi din primul „11”. Au calitate.
Dar nu erau în formă. Man suferă de o jumătate de an la Parma, afectat psihic. Șase luni în care și Drăguș a suferit la Trabzonspor, fiind și accidentat.
De ce e obligatoriu să fie titulari la națională dacă trec prin momente complicate?
Amândoi au „lipsit” cu Austria. În lipsă absolută de încredere, Man a pierdut duel după duel. Drăguș a vrut, a încercat, însă nu a reușit nimic.
De ce am fost mereu surprinși de aruncările lor de la margine?
Nu am înțeles nici stupefacția noastră la fazele fixe ale austriecilor, la acele aruncări de la margine.
Nu știam că aceasta e o armă folosită de Ralf Rangnick, după modelul Arsenal?
Îl aduc pe Lienhart, fundașul central, să bată auturile de partea dreaptă, dar și Mwene lansează la fel de puternic de pe stânga.
O schemă identică. Aruncare lungă, direct pe jucătorii înalți din centrul careului, deviere și, în spatele lor, finalizare.
Am părut mereu surprinși, mereu neatenți, mereu cu om liber în zone de maxim pericol.
Așa a fost și golul lui Gregoritsch. De ce era vârful lor liber după fază fixă? Cum a fost posibil?
Și de ce, la cu totul alt gen de fază, la al doilea gol, era Sabitzer liber la marginea careului?
De ce ne-am trezit doar când austriecii s-au relaxat?
Cu două goluri avans, austriecii s-au relaxat în ultimul sfert de oră, ne-au privit de sus și erau cu gândul la dușul de la vestiare când partida nu se încheiase încă.
Atunci ne-am trezit noi, atunci am văzut un strop de atitudine, de vigoare, de curaj, de acțiune. De ce atât de târziu?
