Publicat:
09.06.2025, ora 09:33
Actualizat: 09.06.2025, ora 09:51
- Nu facem și noi o arenă ca lumea de sport în București, ca să nu-i mai lăsăm pe șefii de stat să se chinuiască să tragă de la ”7 metri” în condiții improprii, cum a făcut Nicușor Dan la meciul de handbal?
Oricine a stat în tribunele scheletice sau așezat în iarbă la adevăratele finale mondiale, cele din Liga 3, Liga 4 și Liga 5, știe că în pauză urmează inevitabilul. În timp ce echipele merg la vestiare, primarul gospodar, încălțat în pantofii de duminică, bate câteva penalty-uri. Pe linie stă portarul de rezervă, care nu ghicește colțul.
La poarta cealaltă, se încinge un pariu. Șeful de post, cu cozorocul ținut preventiv în mâna stângă, încearcă să dea gol din corner în poarta goală. Uneori, mingea lovită cu efect nimerește ținta. Copiii se bucură și aduc balonul înapoi polițistului, pentru o nouă încercare.
Dacă meciul e într-un orășel, câte un șef de ”deconcentrată” încearcă să lovească bara transversală, trăgând de pe linia de 16 metri. Asta e o lovitură rară. Dar nu există aparat de stat care să reziste tentației de a se înfrăți cu sportul, pentru o poză și-o filmare.
Emil Constantinescu în vizită la ”tricolori”, înainte de Campionatul Mondial '98 din Franța
De la Emil Constantinescu, care a căzut în fund când a dat cu piciorul în minge în cantonamentul de la ”Săftica” al echipei naționale în 1998, și până la aruncarea tradițională la baseball a președinților americani, organigrama bugetară planetară se pune pe sine în vitrina marilor campioni.
Traian Băsescu, înainte de Campionatul Mondial de handbal din 2009
Prezența președintelui Nicușor Dan duminică la meciul de retragere al Cristinei Neagu și execuția unui ”7 metri” este copie după participarea lui Traian Băsescu, în 2009, la România-Belarus, meciul decisiv de calificare pentru CM 2009. Președintele de atunci a tras și el la poartă Luminiței Huțupan.
Interesant e că nici în 2009 și nici în 2025 Bucureștiul nu are o sală modernă de sport. Traian Băsescu și Nicușor Dan se chinuiesc la ”7 metri” tot în arhaica ”Polivalentă”, inaugurată în 1974. Nu reușim să facem și noi o sală de sport pentru simpaticii noștri șefi de stat? După cum n-avem nici patinoar, nici bazin ca lumea.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Tema grea a finanțării sportului profesionist din bani publici
Și mai e o discuție. În curând, Nicușor Dan va anunța ceea ce se dorește cel mai ambițios program de optimizare a cheltuielilor statului din ultimele decenii.
În acest moment, cei mai bine plătiți bugetari ai județelor sunt sportivii cluburilor de fotbal, handbal, baschet și volei finanțate de Consiliile Județene și Primării. Și în Capitală, oricât ar sta de bine șefii ASF sau ai ANCOM, nimic nu bate la salarii vedetele de la CSM București.
”Pe acești sportivi, unii plătiți la cel mai înalt nivel mondial, nu-i numărăm la bugetari, dar ei sunt salarizați din bani publici, iar echipele sunt profesioniste”, a amintit, recent, Liviu Voinea, fostul ministru al bugetului, într-o discuție cu HotNews.
E o temă delicată. Dacă statul își reduce implicarea financiară, sportul românesc profesionist e în pom.
Nu mulți politicieni au făcut alegerea primarului Constantin Toma din Buzău. El a fost confruntat cu întrebarea furioasă și impopulară: ”De ce tăiați banii de la echipele de fotbal și de handbal?”. A răspuns: ”De ce tăiem banii? Pentru că nu sunt bani. Cei pe care îi avem sunt pentru ca orașul să trăiască”.
Nu e atât de simplu. Pentru că o comunitate trăiește și prin sport. Dar unde tragi linia?
Duminică, linia a fost trasă de către președintele României la 7 metri de poartă. Peste câteva săptămâni aceiași sportivi îl vor suna pe Nicușor Dan să-i ceară fonduri.
