Cristian Geambașu Despre o accidentare oportună

• Că s-a trecut în zbor planat peste înfrângerea de la Viena, nu e de mirare. La mistificare suntem regi. Dar nu vi se pare că am înghițit fără sughițuri „accidentarea” lui Louis Munteanu?  

Clișeul cu linsul rănilor este expirat. Ca homo sapienși ce suntem, există mijloace mai rafinate pentru a depăși deranjul unei înfrângeri prin care austriecii parcă ne-au dat încă o dată afară din Schengen.

Metoda e simplă și ne vine mănușă. Escamotarea adevărului. Astfel, prezentul mediocru pare să fie doar o imagine deformată a realității luminoase proiectate în viitor.

Sirop de arțar sau de arțag?

Mă rog, nu o zic ei așa pretențios, dar ideea rămâne. Victoria și înfrângerea trebuie să dureze o zi, afirmă Florin Tănase, autorul golului fantomă din final de partidă. Apoi, te concentrezi pe viitor. Pe meciul cu Cipru.

Sunt de parțial de acord cu Tase, adică e de preferat ca victoria să nu fie sărbătorită la nesfârșit. Înfrângerea însă e obligatoriu să fie digerată pe îndelete. Veninul băut cu înghițituri mici te ajută să înțelegi. Asta dacă ești sincer și nu îți pui în pahar sirop de arțar. Sau de arțag. Ca selecționerul.

Obsesia arbitrajului ostil

Mircea Lucescu este un om înțelept, nu doar în ale fotbalului. Ca orice om înțelept, ca orice om în general, Lucescu are și anxietăți, și obsesii. Una dintre acestea este arbitrajul. Spre deosebire de noi, antrenorul naționalei a văzut un penalty pentru România în minutul 2 al partidei de la Viena și, potrivit obiceiului, dezvoltă de aici o teorie a conspirației.

Una potrivit căreia îi cad victime echipele pregătite de el, căci se găsește mereu o brigadă de briganzi care acum vin în gașcă și mai numeroasă din cauza VAR-ului. Nu știu dacă ați băgat de seamă că pe vremea mandatului lui Edi Iordănescu, unul de succes indiferent cum am măsura, vorbeam mai curând despre arbitraje empatice și despre greșeli care ne avantajau.

Bătaia luată la Viena și eșecul cu Bosnia și Herțegovina de la București ne-au compromis inclusiv matematic șansele la o calificare directă la Cupa Mondială.

O variantă de discurs sincer

În condițiile respectării logicii fotbalului, probabilitatea matematică a unei clasări pe locul 1 în grupă este de 2%. Probabil că în condițiile acestea nu strica un exercițiu de sinceritate din partea jucătorilor, dar mai ales a selecționerului.

Cum suna ceva de genul „Am jucat slab cu Austria, la fel ca la București contra Bosniei, dar încercăm să obținem un dram de concentrare, evaluându-ne corect. Nu promitem că vom câștiga tot de acum înainte în grupă, ar fi ridicol. Să nu uităm că ne putem agăța de colacul barajului, deși acolo avem șanse limitate în condițiile în care prima adversară ar putea fi chiar Italia”.

Cine s-ar fi supărat pentru un astfel de discurs? Zidul galben? Ziariștii, despre care destui au impresia că Lucescu a fost numit selecționer la presiunile lor? Bine că nu avem o asemenea putere, că cine știe ce nazbâtii ar ieși!

Un lucru e sigur, am scăpat de Louis Munteanu!

La București cu Cipru vor fi schimbări în primul „11”. Unele provocate de accidentările lui Bancu și Bîrligea, altele dictate de retușuri tactice. Vor apărea probabil Opruț în flancul stâng în locul căpitanului Craiovei și Marius Marin în fața apărării în locul lui Chiricheș. Tănase și Mitriță vor încerca să ofere altă consistență atacului, alături de cei doi Deniși. Drăguș și Man.

Un lucru e sigur. Louis Munteanu nu va apărea în nicio formulă, pentru că s-a accidentat înainte de întâlnirea cu Austria, fiind trimis de urgență să evolueze la naționala de tineret. Să reținem acest element, transferul spre naționala U21.

Elementul indisciplinat?!

S-a trecut repede peste episodul accidentării lui Munteanu. Era unul dintre ultimele antrenamente pentru meciul de sâmbătă, intensitatea acestuia ar fi fost mare, iar Louis Munteanu a rămas să mai tragă câteva șuturi la poartă. Minunat!, ar exclama mulți. Dar nu vă grăbiți.

Sigur că pe vremuri un astfel de gest era salutat ca o probă maximă a seriozității, dar și a plăcerii de a juca fotbal. Astăzi, nu. Louis ne este zugrăvit ca un element indisciplinat, care a încălcat protocolul de pregătire, sfidând coeziunea grupului care a mers la odihnă.

Întinderea și destinderea

Ți se sugerează că, neprofesionist, atacantul parcă și-a căutat accidentarea, forțând nepermis mușchii la un șut mai puternic. De unde și întinderea. Sau suprasolicitarea, lucrurile care vin dinspre staff-ul tehnic nu sunt foarte clare. Clar e că vârful CFR-ului a fost făcut pachet și trimis cu DHL-ul paravion la Pancu.

Nu știu de ce, dar am simțit cum au răsuflat parcă ușurați toți cei din jurul naționalei, iar întinderea lui Louis a adus cu ea o binemeritată destindere. Și încă ceva. Nu aș pleca după fentă să cred că Lucescu chiar își propunea să-l titularizeze pe indisciplinat contra Austriei.

Între șarade și fitile

Am discutat cu câțiva foști fotbaliști, care din motive lesne de înțeles țin la anonimat. Dacă Louis Munteanu era într-adevăr accidentat, era trimis acasă, nu la tineret, mi-au spus ei. Și au adăugat - chiar o întindere sau o contractură necesită o pauză de 10 zile sau poate două săptămâni.

Or, golgeterul primei noastre ligi, este în lotul lui Daniel Pancu, nu la părinți la Vaslui. Într-un dialog cu Dan Filoti de la Digisport, Pancu spune că speră să îl aibă apt pe Munteanu pentru primul meci, cel de miercuri, cu Italia.

Posibil ca accidentarea lui Munteanu să nu fie o șaradă, ci o problemă medicală reală. Ne vom lămuri în scurt timp. Dar fitilele ferefiste despre indisciplină și încălcarea protocolului ce sunt? O dovadă de profesionism?