Publicat:
15.11.2026, ora 15:23
Actualizat: 15.11.2026, ora 15:24
- Nimeni nu iubește România mai mult decât Hagi. De rușine că naționala lui s-a făcut de râs în octombrie, Hagi s-a închis în casă timp de o lună. Când a părăsit-o, pentru acțiunea Polonia – Bosnia și Herțegovina, știa ce și cât poate să joace România lui în momentul de față.
Avem două mari motive de ușurare după meciul de ieri. Am văzut o echipă realistă și un selecționer inspirat. După 1-2, 2-4, 0-6 și 0-1, românii se întrebau pe cine a pus Federația în fruntea naționalei.
Nici Hagi nu cred că mai era sigur că este omul potrivit pentru postul de selecționer, dovadă stând repetarea obsesivă a ideii că se va da la o parte în momentul în care va simți că România nu poate juca ceea ce vrea el.
Vestea bună după victoria cu Polonia
România de aseară nu a fost cea dorită de Gică, dar tocmai asta este vestea bună pentru noi toți, că Hagi nu este un visător care să insiste pe o idee utopică.
Da, vrea o națională care să aibă 70% posesie, cum a reușit generația sa pe Wembley, dar, spre diferență de acțiunea din urmă cu o lună, selecționerul a realizat că până să ne apucăm să ținem de minge, mai important ar fi să învățăm se ne apărăm și, timp de o săptămână, a repetat cu fiecare prilej un mesaj clar: nu mai avem voie să greșim defensiv.
Hagi a pregătit meciul de ieri pornind de la apărare și dueluri, nu de la necesarul de pase pentru a ne apropia de acel 70%. Cum blocăm o națională care ne-a dat șase goluri în tur? Ce face Rațiu când va da ochii cu Zalewski, fotbalistul care îl umilise în tur, sau cum trebuie controlat un Lewandowski care în trei meciuri directe ne marcase opt goluri?
Hagi, pragmatic și inspirat
„Vreau să ne apărăm cum am făcut-o contra Columbiei în 1994”, a sunat una dintre frazele surprinzătoare premergătoare meciului. A fost prima oară când l-am auzit pe Hagi dându-și exemplu generația pentru un meci muncit, unul în care victoria a fost obținută mai degrabă prin sudoare și strâns din dinți și de abia apoi prin inspirație, ori valoare individuală.
Oferind acest model, Hagi s-a dat jos de pe soclu și a transmis cel mai corect mesaj posibil: chiar și în acel deceniu de grație au existat momente în care a trebuit să săpăm tranșee pentru a ne atinge obiectivele.
Dar Hagi nu a fost numai pragmatic aseară, ci și deosebit de inspirat. L-a titularizat pe Coman în atac, iar Florinel a fost poate cel mai bun jucător al nostru timp de o oră, reușind să țină de nenumărate mingi în condiții de adversitate, având de multe ori soluții de continuare a fazelor.
Când a văzut că e nevoie de prospețime în atac, nu l-a scos din teren pe un Man mai degrabă ieșit din joc, ci chiar pe Coman, introducându-l pe Bîrligea în teren. Consecința? Bîrligea a oferit două pase decisive, cea de-a doua chiar lui Man. Și ce gol cu șpițul, a la Romario, a înscris atacantul lui PSV.
Puneți-vă în pielea lui Hagi
Iar ceva mai devreme se consumase un alt episod născut din feeling-ul lui Hagi. Văzând că Ianis nu mai are benzină, l-a schimbat cu Corbu, avansându-l pe Cicâldău în poziție de decar. La chiar prima fază pe noul post, omul Craiovei a înscris pentru 1-0.
A fost reconfortant să vedem că gafele de strategie din octombrie, au fost urmate de niște decizii foarte bune în noiembrie, cum la fel de reconfortant pentru mine a fost discursul lui Hagi din aceste luni.
Nimic din sinusoidele comportamentale de la Farul, nicio ridicare de ton inutilă, ci un selecționer încercând din răsputeri să se ridice la înălțimea funcției și în fața microfoanelor. La echipa lui de club, după patru înfrângeri consecutive, reporterilor le era și frică să i se uite în ochi.
Acum am văzut un Hagi răspunzând pe același ton domol la cea mai grea dintre toate întrebările, cea care s-a repetat la toate interviurile și conferințele de presă: merită fiul dumneavoastră să fie la națională și să poarte banderola de căpitan? Puneți-vă în pielea lui și gândiți-vă dacă ați avea atâta stăpânire de sine câtă a demonstrat Gică Hagi de când ne este selecționer.
