Între fotbal și religie Valentin Iliev, dialog cu GOLAZO.ro: „Am fost aproape să preiau FCSB!” + Vorbește deschis, pentru prima dată, despre partea spirituală

• Valentin Iliev (44 de ani) e antrenor la CSKA 1948, însă putea fi în locul lui Charalambous la FCSB: de ce a refuzat, explicații în interviul GOLAZO.ro
• Iliev a vorbit pentru prima dată despre imaginile cu el îmbrăcat în straie bisericești, parte spirituală pe care a dezvoltat-o în 2009, când și-a cunoscut duhovnicul.

Prietenos și deschis. Așa l-am găsit pe Valentin Iliev (44 de ani) în Sofia, orașul care îi este casă.

Într-un loc ferit de lume, la marginea orașului, acolo își petrece timpul liber. Puținul timp liber.

E antrenor la CSKA 1948, fosta adversară a FCSB, echipa suporterilor, căci și la bulgari se dau războaie pe identități. Fizic, e la fel ca atunci când îmbrăca tricoul lui FCSB sau Universității Craiova. Spiritual, mai bogat. 

Fostul fotbalist cu gol pe Anfield și iubit în România a purtat un dialog deschis cu GOLAZO.ro. Despre fotbal, despre oferta pe care a avut-o de la FCSB înainte ca Elias Charalambous să vină, dar și despre Dumnezeu.

Galerie foto (13 imagini)

+13 Fotografii

labels.photo-gallery

Un fotbalist altfel, apropiat de partea spirituală, țârcovnic în biserică, unde la slujbe își ajută duhovnicul. E pentru prima dată când Iliev a vorbit deschis despre această latură a sa, cunoscută datorită unor imagini apărute pe internet.  

Salut, Valentin! Ne bucurăm să te vedem acasă la tine, la Sofia! Ce faci?

Salut! Bine, am făcut un antrenament de dimineață. După voi mă duc la echipa a III-a și apoi mai avem un antrenament seara. Așa e în fiecare zi pentru mine. Îmi place, asta am făcut toată viața mea, asta mă face să mă simt fericit.

Cum e meseria de antrenor?

Nu e ușoară! Ca fotbalist te gândești ce faci azi pentru echipă și să dai ce e mai bun la fiecare antrenament și meci. Acum, ca antrenor, sunt alte lucruri importante și trebuie să mă adaptez mult cu jucătorii, cu echipele din campionat și cu patronii. Sunt multe lucruri la care trebuie să te gândești.

Antrenezi CSKA 1948. Cum este?

E bine și avem o echipă foarte bună. 

Tânără.

Exact! Cumva e un mix între jucătorii tineri și cei cu mai mare experiență. De când am început aici, sunt 7-8 jucători care au jucat pentru prima dată în prima ligă și în Europa. Asta pentru mine e foarte important... E un salt pentru ei foarte mare. Când eu aveam 17 ani, n-am crezut că o să joc în Europa. Acum iată că e posibil. 

Se dă mai multă atenție jucătorilor tineri în Bulgaria? Într-o perioadă se vedeau foarte mulți jucători străini aici. 

Și încă sunt mulți străini. Noi suntem unul dintre cluburile care vrea să de o șansă jucătorilor noștri, din Bulgaria. Dacă luăm pe cineva din străinătate, trebuie să fie de 2-3 ori mai bun decât un jucător de aici.

S-a greșit strategia în Bulgaria și de asta și-a pierdut traiectoria? Naționala de multe ori s-a aflat în subsolul clasamentului în mai multe competiții.

Sigur. N-am făcut multe lucruri cum trebuie, dar nu mi-am pierdut speranța. S-au schimbat lucruri și sper că o să fie mai bine. Tot timpul am vorbit cu colegii mei și am spus că în Bulgaria sunt jucători cu calitate, dar trebuie să avem mai multă încredere în ei. Trebuie să le dăm încredere! Doar așa putem crește. 

„Am învățat mult tactic de la Mangia”

S-a schimbat președintele federației și selecționerul. Cumva e o altă strategie?

Clar! Nu se vor vedea mari rezultate imediat, dar se lucrează bine. Antrenorul, oamenii care sunt la federație, vor să facă ceva și să schimbe într-un mod pozitiv totul.

Cât de mult te-a ajutat experiența de antrenor secund?

Când am fost secundul lui Devis Mangia a fost perioada în care am învățat cel mai mult de la el. Acolo, și la Universitatea Craiova. A fost o experiență importantă și mă ajută foarte mult în acest moment.

Ce te-a învățat? 

Tactică! E un antrenor care lucrează foarte mult tactic și intră în detalii. Pentru mine e foarte important. Nu vorbesc doar de Bulgaria sau de România. Cred că noi vorbim prea mult de detalii, dar nu lucrăm pe ele. Am învățat că doar cu vorbe nu poți face nimic.

Ai avut în cap să fii antrenor principal sau secund?

Am vrut să fiu principal. Înainte să vin antrenor secund în România, am început ca antrenor principal în liga a IV-a. Am câștigat liga a IV-a și liga a III-a, iar în liga a II-a ne-am despărțit. Atunci am plecat în România și când m-am întors în Bulgaria, am revenit echipa a II-a de la CSKA 1948 și apoi la Spartak Varna. A fost o perioadă bună și m-a învățat lucruri pozitive și negative. Patronul de aici mi-a dat șansa să antrenez la prima echipă. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că totul merge OK. Știu că poate fi și mai bine.

Valentin Iliev: „Vreau să văd un singur CSKA și o singură Steaua”

Anul trecut FCSB a jucat cu echipa ta și Sepsi cu cealaltă echipă a CSKA-ului. Oamenii de la noi erau puțin bulversați, deși în România e o situația similară. Ce se întâmplă cu CSKA-ul?

Nici acum nu înțeleg cum și ce se întâmplă.

De unde a început totul?

În urmă cu câțiva ani înainte CSKA a avut probleme financiare și de acolo a început tot. Ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, nu știu. Sper ca și în România, dar și în Bulgaria să vină o zi în care să fie doar o echipă CSKA și una Steaua.

Mai crezi în varianta asta pentru că mai sunt niște decizii! Cel puțin în România…

Până acum nu văd, dar așa mi-aș dori. Dacă se întâmplă sau nu, doar Dumnezeu știe. 

Totuși, echipa la care ai jucat mai este azi? CSKA-ul tău?

Depinde. Unul spune că e, altul spune că nu e. Asta e ceva de care putem să vorbim trei zile și fiecare are opinia diferită.

Suporterii cum se împart aici?

Suporterii nu sunt prea fericiți și din cauza asta sper că o să vină o zi în care să fie doar o echipă CSKA și toți suporterii să fie fericiți.

Motivul pentru care Valentin Iliev a refuzat FCSB

Ești un antrenor tânăr, care a acumulat ceva experiență, iar asta s-a văzut în interesul pentru tine din partea FCSB. 

A fost o discuție, dar nu s-a întâmplat nimic.

Cu cine ai discutat mai exact?

Am discutat și cu MM Stoica de 2-3 ori. El a spus cum stau lucrurile și eu i-am explicat filosofia mea, cum văd fotbalul și ce vreau eu și așa a rămas.

Ce te-a blocat să spui da?

Mi s-a spus să vin singur, dar pentru mine fotbalul e ceva colectiv, sport de echipă. Cu tot respectul pentru FCSB, dar am vrut să lucrez cu oamenii în care am încredere și pe care îi cunosc. 

N-ai spune nu unei colaborări pe viitor?

Nu. N-am vorbit.

Îl cunoști pe Gigi Becali. Ți-ar fi fost greu să lucrezi cu el?

Pentru mine ar fi fost foarte ușor din cauză că relația mea cu el a fost tot timpul bună. Pot să spun că e un om mare și pozitiv. L-am văzut doar așa și n-am ce să spun rău despre el.

Ai lucrat în România și îi știi practicile. Mai vrea să facă echipa și anumite schimbări. Ți-ar fi ușor să gestionezi?

Nu știu. N-am fost pus în situația asta niciodată. Cred că dacă eram eu patronul și îmi plăcea de tine, spre exemplu, ca antrenor, te lăsam să lucrezi. De ce?! Pentru că dacă vrei responsabilitate de la un antrenor pentru rezultate, stil de joc, orice, trebuie să ai încredere în el. Să știi că ai încredere în el și îl lași să lucreze. După asta, dacă nu se întâmplă cum te-ai așteptat tu, poți să-i spui că e gata. Dacă face exact cum ai zis tu echipa sau selecția și restul, ce responsabilitate poți cere de la antrenor? 

Valentin Iliev, despre patroni și obiceiurile lor 

În Bulgaria s-a auzit de chestiunea asta?

Sigur. Nu e doar în România. Stai liniștit, n-ați inventat voi asta. Îți spun doar cum înțeleg eu lucrurile. 

Cu cine ți s-a părut mai ușor de lucrat? Gigi Becali sau Mihai Rotaru?

Cu amândoi. Mihai Rotaru e pentru mine e o persoană care ține mult la Craiova și face orice ca echipa să fie bine. Asta se întâmplă și cu antrenorii, și cu fotbaliștii. Relația asta e foarte importantă. Fotbalul nu e doar business. Să zicem că azi dau banii pentru tine și hai să lucrezi. Le-am spus și jucătorilor mei că înainte de a fi fotbalist cel mai important este să fii om. Nu contează câți bani ai sau ce vrei să faci. Nu pot să zic nimic negativ despre ei. Am avut o relație pozitivă cu amândoi.

Acest pozitiv nu vine din modul în care ai fost tu? Un jucător profesionist. N-ai avut niciodată ieșiri. Poate fi și răspunsul la cum te-ai purtat tu.

Clar! Dar ei nu au știut din prima zi cum sunt eu. Poate au auzit lucruri despre mine, și poate n-au fost așa. Relația dintre mine și ei a fost bună din prima zi. E important pentru mine să-l văd pe patron că e în fața mea și vorbește cu mine și că are o relație bună. Nu e doar patron - fotbalist sau antrenor - fotbalist. Să se vadă că în fața ta e un om.

Cine e patron la CSKA?

Echipa noastră e de suporteri și asta a fost din prima zi.

Nu e niciun patron? De unde vin banii?

Sunt sponsori, mulți.

Și-n România, și-n Bulgaria sunt cluburi care sunt susținute de case de pariuri. Foarte multe! 

La noi este Efbet, și-n toată Bulgaria e cam la fel. 

Ți se pare în regulă asocierea asta pentru sport și imaginea lui?

Dacă lucrul ăsta e ceva care face sportul să crească și să existe un stadion, o bază de pregătire, un teren, cantonament, este OK. Dacă urmărește altceva sau lucruri negative, nu e OK.

Au fost cazuri de așa ceva?

Sincer, m-am oprit să citesc și de 2-3 ani și chiar nu știu. Pot să fie..

Cum se vede fotbalul românesc din Bulgaria?

Acum fotbalul din România e mai bun decât cel de la noi, din toate punctele de vedere. Și ca stadioane și ca tot.

Ce s-a întâmplat cu Bulgaria de a stat pe loc?

Înainte noi am fost mai buni decât voi, dar în România s-au schimbat foarte multe lucruri și a fost ajutat mult sportul.

Valentin Iliev: „Îmi ajut duhovnicul la biserică”

Galerie foto (13 imagini)

+13 Fotografii

labels.photo-gallery

Valentin, cum s-a schimbat viața ta după cariera de fotbalist?

Înainte aveam timp. Asta și pentru copilul meu. Acum nu prea mai am. Fiecare zi din viața mea începe de la 6 dimineața când mă trezesc. De la ora 7 începem cu ședințe și tot. Apoi, două antrenamente pe zi. După primul antrenament am ședință cu staff-ul vorbim despre adversar și ce ar fi trebuit să facem mai bine. Până la 7-8 seara sunt prins în fotbal. După, începem a doua zi la fel.

Ai rămas și acum o persoană religioasă și credincioasă.

Pentru mine tot ce se întâmplă în viață trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu.

Când ai mers pe calea credinței?

În 2009.

S-a întâmplat ceva?

Am jucat atunci la Terek și a venit un bulgar în echipa noastră și el era om credincios. Am fost cu el tot timpul și am vorbit de fotbal și de religie. Ușor, ușor s-a deschis ceva în mine. În 2009 m-am cunoscut cu duhovnicul meu pe care îl am și azi. Sunt foarte fericit și îi mulțumesc lui Dumnezeu că s-a întâmplat așa.

În 2018 au apărut niște imagini cu tine ca țârcovnic în biserică. 

Da! Asta a fost de mult timp. N-am vorbit despre asta pentru că nu mi-am dorit să fie știri la televizor pe ideea: „Uitați-vă ce fac eu”. 

E partea ta spirituală.

Exact și de asta n-am vorbit. Din 2009 am început să-l ajut pe duhovnicul meu. Când are nevoie îl ajut. Simt că e un mic lucru prin care pot să-i spun lui Dumnezeu că-i mulțumesc. Din cauza asta nu prea vreau să vorbesc la televiziuni despre asta. 

E important pentru sufletul tău, nu pentru public.

Sigur.

Slujeai în biserică?

Da. Am ajutat și am fost la multe slujbe și mă simt fericit. E de vreo 12-13 ani. Nimeni nu știe prea multe despre asta. Fotbalul și Dumnezeu sunt părți foarte importante din mine. 

Valentin Iliev: „Dumnezeu ne încearcă atunci când știe că avem putere”

Ai vreo chestie prin care implici credința în fotbal? Te rogi înainte de meciuri?

Da. Citesc în fiecare dimineață și înainte să mă duc la somn. Nu doar la meciuri. Fac asta în fiecare zi. Cine știe despre religia ortodoxă mă înțelege foarte bine. Nu spun că trebuie să fac asta azi pentru că mâine am meci. Asta e altceva și nu cred în asta. În fiecare zi trebuie să fii mulțumit și să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru că suntem sănătoși și de toate lucrurile care se întâmplă în viața noastră. Și lucrurile bune, dar și cele mai puțin bune ni se întâmplă pentru că așa a vrut Dumnezeu. Noi, ca oameni, când ni se întâmplă ceva rău, nu putem să înțelegem în momentul ăla că acel lucru e de bine. Începem să spunem că de ce eu?! Asta nu trebuie să facem. Am avut multe exemple în viață. Am fost să zicem într-o anumită situație și după 4-5 luni se întâmplă ceva. Spui ceva atunci, dar Dumnezeu știe foarte bine de ce avem nevoie și cum trebuie să fie. Nu trebuie când vrem noi și cum vrem noi. El știe cel mai bine ce e mai bine pentru și noi cât e de bun acel lucru.

Când ai fost încercat cel mai greu? 

Dumnezeu niciodată nu ne dă ceva peste care nu putem să trecem. Așteaptă să avem putere și niciodată nu ne lasă. Noi, ca oameni, credem că Dumnezeu ne lasă în perioade grele, dar el nu o face.

Te simți mai împlinit din 2009 încoace de când ți-ai dat seama de asta?

Nu știu. Sunt om ca voi, ca toată lumea. Ce am înțeles azi după 12-13 ani, și știu sigur că e așa, e că fără Dumnezeu niciodată nu ai putere. Nu contează ce vreți voi, când, cât, cum.

Revenind la fotbal, mai vezi să dea România un Hagi și Bulgaria un Stoichkov?

Da! Și România, și Bulgaria au jucători tineri cu mare calitate. Nu știu cum e la voi, dar jucătorii bulgari trebuie să înțeleagă că dacă vor să fie ca Hagi și Stoichkov, fotbalul trebuie să fie viața lor. Nu există altceva.

Să nu mai fie distrași.

Da! Și Facebook, și Instagram. Nu spun să nu fie deloc. Spun că mai întâi trebuie să fie fotbal și apoi restul. Asta e problema la tineri. 

Îi înveți pe jucători să nu mai stea pe telefon?

Vorbesc mult cu ei, dar nu vreau să fiu acel gen de antrenor care spune că a zis și acum e gata. E foarte ușor să fac asta. Însă vreau să înțeleg de ce face asta. Dacă vrei ceva de la cineva, trebui să-i explici de ce vrei. Nu doar așa să spui că așa vreau și gata. Pentru mine din punct de vedere mental trebuie să vorbești mult cu jucătorii. Psihologia contează mult în sport. 

Valentin Iliev: „Vorbesc cu Latovlevici și Gerardo Alves”

Ai păstrat legătura cu români?

Vorbesc cu Latovlevici. Cu el am vorbit pe Instagram. Cu Geraldo Alves, cu Eugen Trică. La Craiova am mulți prieteni, mai vorbim pe telefon și ne scriem.

Ai fost coleg și cu Daniel Pancu!

Legendă mare. Am avut o perioadă foarte bună la Terek cu el.

Ce ți-a plăcut la el?

El e un fotbalist foarte bun, dar ce contează pentru mine e că e un om foarte mare. Asta a rămas.

Ai vreo poveste cu el?

Sunt multe, dar să nu vorbim aici.

Din Grozny ai vreo poveste?

Toată lumea mi-a zis că de ce mă duc acolo. Îți spun că am avut contract cu ei doi ani și jumătate și relația noastră a fost una top! Niciodată n-am simțit pericol. Am avut un patron controversat, Kadîrov. A avut o relație foarte tare cu noi, cu echipa. Am fost împreună și am vorbit mult la ședințe, mâncare, o cafea. Nu e așa cum se vede pe televizor, e un om bun.

Se câștigau bani mulți în Rusia?

Sigur!

În cariera ta ai marcat împotriva lui Liverpool, pe Anfield! 

Îmi aduc aminte. Am fost pe Anfield la antrenamentul oficial și de atunci a fost o atmosferă foarte bună. A fost plin stadionul la meci... Am avut echipă foarte bună la CSKA, cu 7-8 jucători din echipa națională a Bulgariei. Înainte de meci, în vestiar, a fost tot timpul ceva pozitiv. Am zis că trebuie să jucăm fotbal de plăcere și că nu contează că o facem împotriva celor de la Liverpool. Noi trebuia să ne facem jocul. Așa a și fost. M-a întrebat lumea de faze fixe, dar n-a fost așa. În acea situație a fost fault pentru noi și am văzut că unul din colegii mei a pus mingea pe gazon. Am văzut jucătorii lui Liverpool în spate, vorbeau, iar eu am zis să dăm repede drumul la minge și asta a fost. Am primit pasa și primul meu gând a fost să dau tare pe poartă. Până la urmă mi-a venit altfel mingea și am dat cum am putut.

Valentin Iliev: „Mă uit și acum la golurile cu Dinamo și mă bucur”

Ce-ți aduci aminte de la meciul cu Larnaca de pe Arena Națională? Ați câștigat 3-1 și v-ați calificat în primăvara europeană.

Știu că n-am jucat într-un meci. N-a fost doar meciul ăsta. A fost și meciul cu Dinamo.

Când ai dat două goluri.

Da! Sunt multe meciuri. Mă uit pe Youtube și azi. Mă face să simt bine și fericit.

Ai jucat pentru Steaua la acea vreme împotriva celor de la CSKA, dar ai jucat și pentru CSKA împotriva Stelei.

A fost atunci o perioadă grea pentru mine. N-am vrut să joc contra lui CSKA, dar așa a fost. Pentru mine CSKA e aici (n.r. - arată la inimă). Atunci n-am vrut să joc, dar în momentul în care am văzut pe televizor că se joacă dubla asta, mi-am spus că trebuie să fiu profesionist și că nimic nu mai contează. A fost greu, dar am făcut-o.

Atât de tare iubeai CSKA-ul că nu voiai să joci împotriva lor?

Da! Iubesc suporterii, dar când joc pentru ei și nu împotriva lor. De asta n-am fost fericit când am dat de ai mei.

Ești bucuros cu tot ce s-a întâmplat în cariera de fotbalist, dar și ce ai acum ca antrenor?

Da! Stau acasă și mă gândesc dacă am făcut ceva ce nu mi-am dorit. Mă mai gândeam și spuneam de ce am făcut așa și nu altfel. După, am vorbit cu duhovnicul meu și m-am convins că dacă mi s-a întâmplat așa, așa trebuia să fie. 

Te-a ajutat duhovnicul să iei o decizie pentru fotbal?

Nu! Nu înțelege fotbal.

Mă refer uman.

Tot timpul îmi spune să am încredere în Dumnezeu și că o să fie bine tot ceea ce fac eu. Când e rău, să nu mă demotivez  că o să fie iar bine.

Azi antrenezi CSKA, te vom vedea și-n România?

Sigur, de ce nu?

Ți-a rămas România în suflet?

Da! Cât am fost acolo a fost bine. Și au fost mai mult de 5 ani. E aproape de Bulgaria și mi-a rămas în suflet pentru că am prieteni mulți în fotbal și în afara lui.