Publicat:
28.04.2025, ora 16:20
- Carlos Alcaraz, 21 de ani, 18 turnee câștigate, patru titluri de Mare Șlem, e unul dintre liderii noului val al tenisului.
- Dar spaniolul are și momente de suferință, când cedează sau vrea să se rupă de sport, pentru a se feri de presiune.
- Tânărul iberic a povestit și partea nevăzută a vieții sale, cea întunecată, în documentarul „În stilul meu”, lansat pe Netflix.
Carlos Alcaraz e încă foarte tânăr. Pe 5 mai, spaniolul împlinește 22 de ani.
La această vârstă, a cucerit lumea tenisului, câștigând nu mai puțin de 18 trofee.
În septembrie 2022, după triumful de la US Open, era numărul 1 mondial. Acum, e al treilea în ierarhia ATP.
Alcaraz: „Accept orice provocare pentru a fi cel mai bun? În clipa asta, nu știu”
Dar cariera sa în plină ascensiune nu înseamnă doar finale, victorii, trofee. Nu are parte numai de bucurie, zâmbete, premii de milioane.
Există și partea întunecată, dificil de detectat de multe ori.
Presiunea extraordinară la care e supus, comparația continuă cu cei trei mari, Roger Federer, Rafa Nadal și Novak Djokovic, mai ales cu Rafa, compatriotul, căderile psihice, nemulțumirile, neînțelegerile cu antrenorul Juan Carlos Ferrero și cu ceilalți membri ai echipei sale tehnice, toate îl afectează. Și se revoltă, la un moment dat.
„Visez să fiu printre cei mai buni din istorie. Să fiu la aceeași masă cu «Big Three». Psihicul meu mă îndeamnă să fac tot posibilul și să accept orice provocare pentru a fi cel mai bun? În clipa asta, nu știu.
Sunt încă tânăr, am viața înainte. Din experiența mea, aș alege oricând fericirea în detrimentul succesului total. Pentru că fericirea înseamnă succes. Și nu e ușor de găsit”, a afirmat el.
Așa se încheie documentarul „Carlos Alcaraz. În stilul meu”, lansat recent pe Netflix. Un documentar care îl arată pe Alcaraz și în momentele frumoase, pe teren sau acasă, înconjurat de familie, și în cele neplăcute, când ar vrea să fugă departe de tenis, de presiune, de suferință.
Alcaraz: „În mintea mea e un puzzle pe care nu-l pot rezolva”
Anul trecut, deși învinsese în luni consecutive, iunie-iulie, și la Roland Garros, și la Wimbledon, a cedat în timpul turneului de la Cincinnati, în august.
Jocul nereușit și înfrângerea în fața francezului Monfils, în turul 2, l-au descumpănit.
Înfuriat, a dat cu racheta de ciment, a făcut-o praf.
Am explodat. N-am avut forța mentală să rezist. Nu știam ce vreau de fapt, dacă voiam să mă opresc. Poate îmi pierdeam pasiunea. Decât să ies pe teren și să mă simt astfel, mai bine mă las de tenis! A fost un moment dificil pentru mine. Carlos Alcaraz, tenisman spaniol
O stare tensionată care s-a prelungit la US Open. Eliminat de olandezul Van de Zandschulp, se întreba în plină partidă: „Ce caut acolo?”.
„În mintea mea, e uneori… E un fel de puzzle pe care nu-l pot rezolva. Vreau un anumit lucru… Sincer, uneori nici eu nu știu ce vreau. Atunci sunt un pic depășit de situație. Și nu știu ce să fac.
După US Open, n-am mai vrut să joc. Am zis că nu mă ating de rachetă vreo două săptămâni”.
Alcaraz a fugit doi ani la rând la Ibiza, certându-se cu toți din echipă
Nu poate continua permanent în priza antrenamentelor, a jocurilor, a turneelor. Simte nevoia de pauză, de relaxare, de momente de distracție, ca orice tânăr de vârsta lui.
„În 2023, eram deja foarte obosit psihic. Mă gândeam nonstop doar la tenis. La Roland Garros, m-a învins Djokovic în semifinală. Un prieten avea câteva zile libere și pleca la Ibiza cu niște amici. I-am zis: «Mamă, vin și eu! Mâine sunt acolo»”.
L-a anunțat pe Albert Molina, agentul său, care a încercat să-l oprească, spunându-i că nu e bine să ia această minivacanță cu o săptămână înaintea turneului de la Queens, apoi urma Wimbledon.
Tot s-a dus. Era în iunie. „Voiam să mă detașez de tenis. M-am întors și am câștigat Queens și Wimbledon. Nu neapărat pentru că am petrecut, dar acele zile m-au ajutat enorm. Și nu schimbi niciodată un lucru care merge bine”.
În 2024, a repetat povestea, tot în iunie, o săptămână.
S-a certat cu întreaga echipă.
„Dacă petreci șase zile la rând la Ibiza, în ziua a șaptea numai odihnit nu ești. E grozav să te deconectezi, dar o parte din mintea ta trebuie să nu uite că ești tenisman. Juan Carlos Ferrero, antrenorul lui Alcaraz
Fizioterapeutul Juanjo Moreno i-a reproșat: „Nu e momentul. Ești egoist cu Carlos din viitor”.
A pierdut la Queens, dar s-a revanșat la Wimbledon. Al doilea an consecutiv.
„Mă întreb dacă poate fi cel mai bun din toate timpurile”
Carlitos explică în documentar. „Cei din echipă vor să mă protejeze mereu. Totuși, știu și ei că am o vârstă acum și că pot lua propriile decizii. Iar eu asta îmi doresc”.
Nu încearcă să ascundă ceea ce face. „Petrec multe zile bucurându-mă de viață, poate mai multe decât ar trebui. Până la urmă, acesta este stilul meu.
Una dintre garanțiile succesului meu este distracția, acele momente de bucurie pe teren și în afara lui când uiți efectiv că ești tenisman. Nu e un simplu moft pentru mine, e o necesitate”.
Uneori, Ferrero se supără pe el. Și îi transmite direct mesajele, fără să-l protejeze. Îi spune exact ce crede.
Carlos are un mod aparte de a înțelege munca și sacrificiul. Atât de deosebit, încât mă întreb adesea dacă poate fi cu adevărat cel mai bun din toate timpurile. Juan Carlos Ferrero, antrenorul lui Alcaraz
Alcaraz: „Nu vreau fiu «urmașul lui Rafa»”
Carlos e un paradox. I-ar plăcea să fie într-o zi ca Federer (103 titluri-20 de Grand Slam), Nadal (92-22) sau Djokovic (99-24). Nu acceptă să renunțe însă la stilul lui de viață.
Refuză ideea comparației cu Nadal: „Nu vreau fiu «urmașul lui Rafa». Vreau să mi se spună Carlos Alcaraz Garfia”. Garfia, după numele de familie al mamei.
Nu-i place să fie comparat cu niciunul dintre cei trei uriași. „A fost extraordinar să-i urmărim pe Rafa și Roger. Dar presiunea e imensă pentru tânăra generație. Toți așteaptă să le călcăm pe urme. Nu e deloc ușor. Ei erau extratereștri”.
Pentru a egala performanța lui Roger, a lui Novak sau a mea trebuie să simți că sacrificiile merită și că dau roade. Dacă ți se pare prea mare sacrificiul, sigur nu vei reuși, fiindcă psihicul te va învinge. Rafa Nadal, legendă a tenisului
Ferrero descrie alt episod în care jucătorul nu a ținut cont de sfatul lui.
„I-am zis că nu ne-am antrenat serios după Roland Garros. Mi-a spus că se duce la Formula 1. «Carlos, nu e momentul pentru Formula 1». Nu mi-a dat de ales. A zis că se duce oricum.
Ca să fii cel mai bun din istorie, trebuie să muncești. Altfel, ești obligat să te împaci cu ideea că s-ar putea să nu-ți atingi niciodată potențialul maxim”.
Alcaraz: „Sunt turnee unde joc mai mult din obligație”
Spre finalul filmului, Carlos vorbește sincer cu antrenorul său.
„De multe ori mă gândesc că mă concentrez prea mult la lucrurile neimportante. La urma urmelor, joc tenis pentru că îmi place.
Dar sunt momente când nu mai simt asta. Sunt turnee unde joc mai mult din obligație. Mă gândesc la clasament, la puncte și la alte lucruri.
Parcă pierd din vedere ce e cu adevărat important pentru mine. Mereu o spun. Știi asta și cred că și tu gândești la fel. Amândoi vrem să fim în vârf, nu? Dar uneori te întrebi cum e posibil”.
Replica lui Ferrero: „Trebuie să găsești singur răspunsul. Propria ta soluție. Dar cu profesionalism și bun-simț.
Pe măsură ce crești și te maturizezi, vei înțelege mai clar ce vrei de fapt și ce trebuie să faci. Noi suntem aici să te ajutăm, chiar și cu adevărurile incomode”.
Toți învățăm. Învățăm să ne adaptăm la personalitatea lui Carlos, să scoatem ce e mai bun din el ca să devină cel mai bun din istorie. Juan Carlos Ferrero, antrenorul lui Alcaraz
Citește și
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpg)
