Publicat:
15.10.2024, ora 14:36
- LITUANIA - ROMÂNIA. Edgaras Jankauskas, 49 de ani, a trecut prin multe clipe dificile în cariera de jucător, suferind toate accidentările posibile. Fracturi, rupturi de ligamente: „E cea mai urâtă parte a fotbalului. Am vrut de multe ori să mă retrag”.
- A cucerit Cupa UEFA și Liga Campionilor la Porto, cu Jose Mourinho antrenor, dar a ratat ambele finale. La prima, și-a rupt ligamentele cu o zi înaintea meciului. A fost supus „terapiei durerii”: „Mușcam prosopul. Aproape am leșinat”.
- A doua oară selecționerul Lituaniei, Jankauskas l-a avut model pe Mourinho: „Am învățat multe de la el”.
Ne reîntâlnim cu Edgaras Jankauskas, marți seară, la Kaunas.
Luna trecută, selecționerul Lituaniei l-a îngrijorat pe Mircea Lucescu, echipa lui a dominat mult timp meciul din Ghencea, chiar dacă a pierdut, 1-3 în Liga Națiunilor.
Jankauskas a contestat victoria din tur: „România putea câștiga fără ajutor”
Spre final, totul a fost pentru noi și împotriva lui. A înscris la 1-1, dar golul i-a fost anulat pentru fault la portar. Și, imediat, „tricolorii” au primit penaltyul decisiv, când Ianis Hagi a căzut în careu.
Ambele faze au fost contestate atunci de antrenorul baltic. „România putea să câștige fără ajutor colateral. A fost penalty? Vouă vi s-a părut că a fost?”, i-a întrebat ironic pe jurnaliștii români. „Iar golul marcat de noi a fost regulamentar”.
România avea suficiente atuuri încât să câștige fără alt sprijin. Fără noroc, teren, vreme. Sunt reguli scrise și reguli nescrise Edgaras Jankauskas, selecționerul Lituaniei
Provocările l-au întărit. Durerea l-a făcut dur
De-a lungul vieții, mai ales al carierei de jucător, a avut multe obstacole în față, provocări dificile care l-au întărit, l-au făcut dur, rezistent.
Accidentări multe și grave, fracturi, rupturi de ligamente, durere, meciuri esențiale pierdute, finale de cupe europene, orașe în care nu s-a simțit bine și a vrut să plece…
Dar a trăit și clipe frumoase, satisfacții, goluri, succese, trofee. Este unicul lituanian care a câștigat Liga Campionilor. În 2004, la FC Porto, cu Jose Mourinho pe bancă.
A călătorit mult ca fotbalist, a schimbat echipe, țări, continente. De când a devenit antrenor, s-a transformat. Nu a mai ieșit din Lituania. S-a stabilit aici.
Jankauskas: „Cea mai urâtă parte a jocului. Am vrut de multe ori să-mi închei cariera”
A suferit multe leziuni de-a lungul timpului, genunchi, glezne, șold, cap spart de mai multe ori… Consecințele luptelor extreme date de un vârf de 1,92 m și 86 kg cu stoperii agresivi.
„Odată, de-abia sosit la o nouă echipă, un medic de la acel club mi-a zis: «Ai mai multe cicatrice decât un soldat întors din război». E cea mai urâtă parte a jocului”, a povestit el într-un interviu pentru uefa.com.
„Am trecut prin accidentări teribile, am vrut de multe ori să-mi închei cariera, dar câteva persoane bune, cu experiență, m-au sfătuit să continui”.
Drumul unui fotbalist nu e nesfârșit, se termină la un moment dat. Totuși, nu am regrete. Leziunile n-au apărut pentru că aveam obiceiuri proaste, mă odihneam prea puțin sau mă pregăteam greșit. Au fost fie rezultatul oboselii, fie accidente pure Edgaras Jankauskas, selecționerul Lituaniei
Jankauskas și „terapia durerii” la finala Cupei UEFA: „Aproape am leșinat”
A dat și un exemplu. Cea mai mare dezamăgire a fost declanșată tot de o accidentare.
Pe 21 mai 2003, când era la FC Porto, ar fi trebuit să joace finala Cupei UEFA la Sevilla contra lui Celtic Glasgow (3-2). O entorsă cu ligamente afectate i-a interzis.
Corpul său a cedat cu o zi înaintea partidei. „A fost cea mai mare lovitură. Terenul era denivelat la Sevilla și mi-am sucit glezna în ultimul minut al ultimului antrenament”, și-a amintit el.
„Când a văzut ce mi s-a întâmplat, Jose Mourinho mi-a spus că își dorea să fi fluierat cu zece secunde mai devreme. I-am zis că era vorba de o secundă…”.
Atunci, în febra apropierii finalei, încă spera, căuta soluții urgente, stafful medical, la fel.
„În acea seară, nu știam exact ce am. Nici glezna nu se umflase, pentru că se rupsese de prea multe ori înainte”.
Unul dintre fizioterapeuți mi-a sugerat terapia durerii folosită în Brazilia. Am înțeles cât de disperată era acea terapie, însă nu exista altă variantă. Am mușcat prosopul în timp ce el îmi dădea glezna peste cap. Aproape am leșinat de durere. Și tot n-a ajutat Edgaras Jankauskas, selecționerul Lituaniei
La întoarcerea în Portugalia, a aflat că „terapia durerii” mai mult i-a făcut rău. Avea ruptură de ligamente.
A pierdut și finala Ligii: „Un episod pe care îl regret. Dacă m-aș fi ridicat, aș fi jucat”
Nu a ratat doar finala din 2003, ci și pe cea din 2004, a Ligii Campionilor. Atunci, cel puțin, a fost rezervă.
„Porto a început ultimul act cu Monaco fără un vârf clasic, toți cei trei din atac, Carlos Alberto, Deco și Derlei erau mai mult mijlocași ofensivi”, a întors Edgaras timpul cu două decenii în urmă.
„Stăteam pe bancă alături de Benni McCarthy. La un moment dat, în repriza secundă, Mourinho s-a întors spre noi, l-a privit pe Beni, apoi pe mine… Cred că era nesigur pe care dintre noi să-l aleagă”.
E un episod pe care îl regret cumva. În acele clipe, părea că dacă m-aș fi ridicat de pe bancă aș fi jucat. Dar pauza a fost un pic prea lungă și, până la urmă, Jose l-a ales pe Benni să intre Edgaras Jankauskas, selecționerul Lituaniei
Porto a învins, 3-0, după 1-0 la pauză. Lusitanii au marcat golurile doi și trei în ultimele 20 de minute.
„Văzând șoseaua cu 12 benzi, am vrut să renunț. Mi-a fost greu la Moscova”
Nici începutul, primii ani în fotbal, nu au fost ușori. „Unul dintre primele locuri în care am jucat a fost terenul de lângă stadionul lui Zalgiris. Localnicii din Vilnius îi spuneau ironic Maracana.
Am văzut cum se antrenează copiii în Africa și condițiile în care jucam noi erau similare. Mai mult nisip și pietriș decât iarbă. Îți intrau pietricele în piele”.
A debutat la Zalgiris la doar 16 ani. S-a retras în 2011. Împlinise 36 de ani.
Nu a uitat prima sa experiență în străinătate, în 1996, la 21 de ani. „ȚSKA Moscova a insistat mult pentru mine și m-a luat chiar dacă eram accidentat”.
Primele zile au fost dificile: „Era vară. Am ieșit pe stradă și văzând acea șosea cu 12 benzi, simțind asfaltul care se topea, am vrut să renunț. M-am dus direct la antrenor și i-am cerut să mă lase să mă întorc acasă. Tarkhanov m-a liniștit, mi-a zis că mă va aștepta până mă refac complet”.
Dacă nu m-ar fi oprit, aș fi dispărut imediat și nu m-aș mai fi întors. M-am adaptat și am jucat bine. Totuși, mi-a fost greu să trăiesc în Moscova din cauza mulțimii de oameni, a traficului, a distanțelor mari de zbor în Rusia. Călătoream cu avioane militare uneori Edgaras Jankauskas, selecționerul Lituaniei
Legătura cu Jose Mourinho: „Controla total meciurile”
A devenit antrenor în 2014, la 39 de ani, la echipa lituaniană Riteriai, care se numea Trakai atunci.
A învățat ani la rând, și-a luat toate licențele, l-a urmărit mult pe portughezul Jose Couceiro, care era selecționerul Lituaniei și tehnicianul lui Lokomotiv Moscova.
Dar legătura cu Jose Mourinho l-au ajutat cel mai mult, de când era jucătorul lusitanului la Porto. „Era omul care controla total meciurile. Îmi amintesc perfect cum pregătea jocurile, modul cum le aborda și analiza, stilul de a discuta cu jucătorii. Am rămas cu multe de la el”.
A fost numit selecționer prima oară în ianuarie 2016, s-a despărțit de națională trei ani mai târziu.
S-a întors în ianuarie 2023 și nu a mai plecat. Se pregătește de revanșa cu „tricolorii”.
Cluburile lui Edgaras Jankauskas
- Zalgiris Vilnius (1991-1996),
- ȚSKA Moscova (1996),
- Torpedo Moscova (1997),
- Club Brugge (1997-1999),
- Real Sociedad (2000-2002),
- Benfica (2002),
- Porto (2002-2005),
- Nice (2004-2005),
- Hearts (2005-2007),
- AEK Larnaca (2007-2008),
- Belenenses (2008),
- Skonto Riga (2008),
- Vilnius (2009),
- New England Revolution (2009-2010),
- Fakel Voronezh (2011)
.jpg)
