Cristian Geambașu Fcsblland

• Danezii care au părut să își privească de sus adversarul au fost reduși la condiția de formație minusculă de FCSB. Aroganța se decontează repede, suficiența, de asemenea.
• Campioana României a jucat organizat, lucid și inspirat, iar Miculescu a făcut cel mai bun meci al lui de când s-a transferat la FCSB. Primul, de fapt.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Domnul Elias Olaffson a făcut cunoștință cu Florin Tănase în minutul 16, dar este adevărat că ajutat de un coechipier, care a deviat în gol mingea trimisă peste zid de șeptarul campioanei.

De regulă, ignoranța și aroganța merg la pachet și se plătesc mai repede decât își închipuie proprietarii. Asta apropo de faptul că portarul lui Midtjylland mărturisise cu zâmbetul acela suficient că nu cunoaște pe nimeni de la FCSB. Niciodată nu e prea târziu să îți cunoști adversarii.

Aspiratorul

Danezii începuseră mai bine meciul, cu o posesie superioară și cu rezultate notabile ale prezenței la marginea careului și în fața porții lui Tîrnovanu. După ce au aspirat presiunea moderată a oamenilor antrenați de Thomas Thomasberg, roș-albaștrii au așezat jocul în coordonatele lor.

Bîrligea l-a terorizat permanent pe Diao, Șut a fost factorul de liniște de la mijloc, în timp ce Băluță și Ștefănescu au părut prea mici, la propriu, în duelurile unu la unu cu adversarii direcți. Mai ales cu Mbabu.

„Decât” posesie

Ieșirea lui Tănase, anunțată dinaintea loviturii libere aducătoare de gol, nu a însemnat neapărat un handicap, pentru că Baba Alhassan a intrat altfel decât o făcuse acum câteva zile la Craiova.

Altfel, adică mai atent și mai implicat. După prima repriză impresia este că Midtjylland a fost cumva supralicitată. O decentă echipă de posesie și cam atât.

Cum a învățat Olafsson nume de jucători

Imediat după pauză, numitul Elias Olafsson a făcut cunoștință și cu Bîrligea. De data asta atunci când portarul danez a degajat în pieptul de aramă al atacantului nostru.

Așa se întâmplă când vii să joci la plezneală și disprețuiești adversarul, râde lumea de tine. E clar că nu reușești să-i afli pe toți până la finalul meciului, dar cu niște nume rămâi. Sau poate că nu, continui să trăiești în bula ta de ignoranță.

Substanța și un avertisment. Atenție, Târnovanu!

Dincolo de răfuiala subliminală cu figurile portarului danez, jocul campioanei României a avut substanță. Prea mici pentru niște oponenți prea mari (fizic), Ștefănescu și Băluță au fost înlocuiți la pauză de Edjouma și Octavian Popescu. Mai multă forță din partea primului și mai multă tehnică din partea celui de-al doilea.

Surpriza plăcută, Miculescu, evadat din carapacea mediocrității, implicat și generos în efort.

În schimb, punctul vulnerabil, de la început și cam pe toată durata partidei, Târnovanu. Neinspirat la ieșirile pe centrări (nu poate împinge în picioare, nu are forță, șoptește un fost portar al naționalei), încet în jocul cu mingea la picior, Târnovanu a fost tras în sus mai mult de prestația coechipierilor, nu de propria formă.

Nu a fost film de ficțiune

Ultimele secvențe ale meciului sunt cu Edjouma și cu Miculescu dansând printre cei de la Midtjylland, cu Alhassan zburdând spre poarta lui Olafsson și cu Octavian Popescu exersându-și driblingul pe Diao.

Pare un film de ficțiune, nu este decât rezultatul muncii serioase. Uite că se poate!

Să nu uit. Mulțumiri și lui Thomas Thomasberg, care mi se pare că a pregătit meciul cam ca amicul Olafsson.