- România a învins cu 2-1 Polonia sâmbătă, la București. A fost greu de înghițit pentru polonezi.
Sunt o echipă mult mai bine cotată, care înainte de meci era înaintea noastră cu 22 de locuri în clasamentul FIFA și 4 puncte față de zero ale noastre în clasamentul grupei Europa League. Acel 6-0 distrugător din turul de la Varșovia le dădea lor prima șansă și la București.
Dar fotbalul le-a așezat altfel. Și nu doar pe teren.
La final, suporterii polonezi, unii dintre ei beți și agresivi, s-au încăierat cu jandarmii români. Târziu după miezul nopții, străzile din jurul Arenei Naționale au captat scene de violență rar întâlnite în România. Putem să o spunem încă o dată: în România se întâlnește rar așa ceva, dar ultrașii polonezi sunt vestiți pentru scandalul pe care-l reiterează aproape oriunde se duc.
Episodul de necrezut petrecut în Croația
Polonezii nu sunt singurii care fac așa ceva. Pe 15 octombrie 2026, în Croația, suporterii lui Hajduk Split, au urcat un coșciug pe o mașină, au scris pe el Ajax Amsterdam, numele echipei împotriva căreia jucau, și au defilat prin oraș, scandând „Auschwitz” și „Ridică-te, Adolf”.
A fost atât de șocant ce au făcut ultrașii croați, încât nu-ți venea să crezi că s-a petrecut aievea. L-am sunat pe Radu Naum, care a relatat episodul într-un editorial în GOLAZO. Știrea nu prinsese avânt, nu prea se vorbea despre odioșenia de stradă care a avut loc în Croația. „Nu știam că s-a întâmplat așa ceva”, i-am spus jurnalistului. Naum a răspuns: „Exact. Tocmai asta e ideea”.
Să se întâmple un marș nazist și să treacă aproape neobservat e o performanță a miopiei și pentru lumea sportului, dar și pentru societatea europeană, în general.
Consecințele au fost derizorii. UEFA a pedepsit Hajduk cu un meci fără spectatori. Un meci! Amenzile cumulate au fost de 100.000 de euro, dar mai degrabă pentru bătăile care au oprit meciul, decât pentru marșul glorificator al nazismului de pe străzile unui oraș european.
Dubla măsură este scandalizantă. Dacă nu se întâmpla în jurul unui meci de fotbal, ci la o manifestație „civilă”, urmările erau penale, severe și meritate. Așa, la fotbal, s-a creat ideea „că merge”.
Să nu ne blamăm când nu e cazul
Cele două întâmplări, de la București și de la Split, arată că, uneori, chiar ne judecăm prea aspru noi, românii. Sigur că Polonia rămâne un exemplu spectaculos de societate care progresează economic, social și civilizațional. Și e la fel de adevărat că croații o duc mai bine decât noi.
Dar în România nu e posibil ce s-a petrecut la Split. Iar scenele deschise de bătaie de sâmbătă din jurul Arenei Naționale sunt și ele destul rare în sportul nostru.
E vorba, inclusiv, de un tip de profesionalism al jandarmeriei noastre. E riscant să spui asta, dar e adevărat. Sigur, a costat. Statul român, a investit mulți bani în acest domeniu al MAI, inclusiv în pregătirea oamenilor. Dar și Polonia și Croația au băgat bani și iată că statele lor sunt tolerante în privința violenței care germinează în sport.
Avem multe motive să ne autoanalizăm critic. Dar sunt și zone unde am parcurs un drum lung, am muncit și avem reușite. Faptul că România e o țară mai sigură decât media est europeană se vede în mai multe zone decât chiar noi suntem dispuși uneori să acceptăm.