- Dacă pe străzile unui oraș european ar avea loc o manifestație politică din care s-ar scanda „Auschwitz, Auschwitz!”, dacă s-ar auzi „Ridică-te, Adolf!”, „Călcați-i în picioare pe evrei”, „Aprinde furnalele, trei rânduri de cocs, patru de evrei” instantaneu s-ar isca un tsunami de condamnări de la cel mai înalt nivel al statelor lumii.
- Dar pentru că aceste orori au fost emanate de fanii unei echipe de fotbal, chestiunea aproape că alunecă în faptul divers.
„Jidove, jidove!”, se aude în timp ce fani lui Hajduk Split calcă în picioare un banner înaintea meciului cu Ajax, un club cu mulți suporteri evrei.
Nu se aprind cuptoare, se aprind torțe. Se urcă un sicriu pe o mașină veche, repunere în scenă a unui al act idiot de acum trei decenii.
E opera unui grup de minți sucite? Să credem așa ar fi o mare păcăleală
Te aștepți ca vitrine să fie mânjite cu steaua lui David și proprietarii lor târâți de bărbi în stradă. Ăsta ar fi pasul următor.
Ai zice că ești în anii 30. Și chiar acolo sunt acei oameni care interpretează vesel cântecele despre cel mai mare genocid al istoriei umanității.
E opera unui grup de minți sucite? Să credem așa ar fi o mare păcăleală. Nu, e emanația unei magme care acumulează în subteran așteptând să erupă și care găsește momente de libertate tembelă în spațiul fotbalului. Cel mai frumos sport al planetei. Cel mai mizerabil ca scandări. Cel prin care o nouă apocalipsă pare că se pregătește.
Fotbalul e ca un copil răzgâiat care pretinde să i se permită orice. Sunteți căzuți în limbă după noi, deci putem face ce vrem! La noi și aproape peste tot conducătorii, antrenorii și fotbaliștii își ridică în slăvi ultrașii indiferent de scabroșeniile pe care aceștia le aruncă în spațiul public.
Fotbalul e orb și surd la astfel de manifestări
Ei sunt mereu „minunați”, „al 12-lea jucător”, „sufletul echipei”. Un suflet care violează verbal mamele, soțiile, fiicele adversarilor, care trimit în afara țării conaționali prezenți pe acest pământ cu mult înainte de descendenții acestor energumeni.
Fotbalul e orb și surd la astfel de manifestări. Ele nu doar că îi scot pe toți, fani și oficiali, în afara civilizației, dar, încurajate prin muțenie, devin din ce în ce mai periculoase. O prostie care va sfârși prin a fi plătită de toți. Și atunci va fi prea târziu pentru a scoate capul din nisip. Căci nu va mai fost niciun cap demult.
Sportul, fotbalul au căpătat avânt nu doar pentru spectaculozitatea competiției ci și pentru că au inventat purtarea războaielor în mod pașnic.
Nu ne mai luptăm cu gloanțe și obuze, ci cu mingi. Dar pentru că ideea aceasta a fost pierdută sub mormanele de bani și interese, războiul în care tabela de scor se ține cu sânge a revenit în forță.
Astăzi revirimentul naționalismelor virate în extremism trece prin galerii care au devenit spații de manevră și de transmitere a unor mesaje inacceptabile. Și care, picurate săptămână e săptămână în urechile populației, tind să nu mai fie scandaloase.
Ce s-a întâmplat la Split depășește imaginația
Grupurile de bărbați verzi nu mai sunt tolerate doar de aparținătorii fotbalistici, dar și de factori politici care vor să rupă în bucăți o lume pe care o simt slabă, gata de a fi prăduită.
Adolf a mizat, în sport, doar pe propaganda vizuală marca Leni Riefenstahl. Probabil că azi ar fi mândru de copiii beznei pe care fotbalul îi aduce la suprafață.
Ce s-a întâmplat la Split depășește imaginația și ne arată că de acum orice e posibil în absența unei sancțiuni sportive exemplare și a unor pedepse penale dure. Dar chiar și de ar fi așa – ceea ce nu e deloc sigur – problema tot rămâne.
Continuând să dea apă la moară celor care varsă pe stadioane și străzi fluvii de lături și orori fotbalul complice devine un pericol social. Un monstru care, mergând pe acest drum spre abis, își va devora propria și inegalabila frumusețe.