Publicat:
03.06.2024, ora 11:50
Actualizat: 03.06.2024, ora 13:42
- Andrea Compagno (28 de ani) a vorbit pentru GOLAZO.ro despre adaptarea în China, șocul tehnologic trăit acolo, dar și cum i s-a schimbat viața după ce a devenit tată
- Italianul n-a uitat de FCSB și FCU Craiova, cluburile pentru care a evoluat în cei 4 ani în România
- Andrea a explicat de ce nu vrea să-și treacă în palmares titlul cu FCSB
Andrea Compagno a petrecut aproape 4 ani în România. A lăsat în urmă imaginea unui profesionist desăvârșit și a unui tip civilizat. La rândul lui, a plecat de aici cu mai multe amintiri frumoase decât dezamăgiri.
Golgeter și promovare cu FCU Craiova, vândut pe 1,5 milioane de euro la FCSB, golgeter în primul an la roș-albaștri, foarte apreciat de suporteri. Din senin însă, a sărit din grațiile patronului și apoi, nimeni nu a înțeles de ce, a fost cedat aproape gratis în China.
La 4 luni de la plecarea din București, Compagno a povestit deschis - și într-o română foarte bună! - cum a trecut peste valul de critici ale lui Becali, dar și cum e fotbalul într-o țară ce periodic învârte în fotbal sute de milioane de euro, fără progrese vizibile la nivel internațional.
Andrea Compagno, interviu pentru GOLAZO.ro
„Sună-mă când la voi e ora 17:00”, a fost dorința lui Andrea. Ora 22:00 la Tianjin, acolo unde Compagno joacă pentru Tianjin Jinmen Tiger. Echipa lui este pe locul 7 din 16.
Te salut, Andrea! Cum e acolo? Îți place China?
E bine, chiar foarte bine aș spune. Totul! M-am adaptat foarte bine, a venit și bebe pe lume, sunt fericit. Am și reintrat la joc după o perioadă mai grea. Nu mi-a fost simplu, pentru că o accidentare te dă înapoi și îți taie moralul.
Dar ce s-a întâmplat de n-ai mai jucat o perioadă?
O mică fractură la un deget de la picior. Am revenit ușor, ușor. O lună jumătate m-am oprit, dar recuperarea a mers bine. Nu-s 100%, dar e bine. Ce e rău e că m-a scos puțin din ritm, jucam bine, dădeam goluri, m-a supărat asta. Bine că n-a fost mai rău. Jucam din 3 în 3 zile și puteam avea cifre și mai bune. Plus că adversarii erau facili, iar pentru mine, ca vârf, era foarte bine. Aveam șansa de a mai marca. Am intrat cu Shanghai Shenhua, liderul, am făcut 0-0. Apoi am marcat câteva goluri importante. E bine.
Cum e China? Povestește-ne puțin!
O altă viață! N-am ieșit foarte mult, știi bine că iubita mea a fost gravidă, acum a venit copilul în viața noastră, sunt mult timp ocupat. Dar ce-am văzut mi-a plăcut. Totul e ciudat pentru noi, ca europeni, dar e frumos. Ciudat într-un sens bun, să nu se înțeleagă greșit. Aici totul e digital, de pe telefon. Practic văd viitorul! Nu ai portofel, nu ai nimic. Totul e pe coduri QR. Nu ai cash, e ciudat, dar cumva e mai simplu. Ne-am adaptat totuși și aici.
Ce te-a impresionat?
Orașul e tare frumos seara, mai ales în weekend. În centru totul e cu lumini, ceva ce nu vezi în Italia. Hai, poate la Milano puțin. E totul de sticlă, lumini, ca tehnologie e ceva incredibil. Uite, eu stau la un hotel, la început am cerut ceva de la recepție. O pungă de gheață, ceva de genul.
“Un robot a venit la ușă și mi-a adus o pungă de gheață”
Și?
Mi-au zis: „Gata, vine imediat”. Am urcat în cameră, am așteptat puțin și a sunat cineva la ușă. A venit un robot micut, s-a deschis ușa, mi-am luat punga, s-a închis, mi-a zis la revedere și a plecat, cu liftul. Mi-am zis atunci: "Doamne, unde am ajuns!". Totul e diferit aici. E normal pentru ei, pentru noi însă e wow. Pare totul ca în filme SF.
Ce-ți lipsește din Europa?
Nu mă gândesc la asta... Îți spun ceva: depinde cum ești cam om, depinde ce cauți. Sunt aici și nu caut paste carbonara, nu caut mare și peisajele din Italia. Știu că e o altă lume, e altceva. Dacă vreau mare sau paste, stau în Italia, m-am obișnuit așa. Și în România era la fel. Când era cald, nu căutam răcoarea coastei din Italia. Dar ca să zic ceva, uite, îmi lipsește faptul că nu pot conduce mașina. Dar nu e atât de rău că merg mereu cu Uber. Nu pot conduce pentru că nu am licența validă. Permisul luat de mine nu e valabil aici. Trebuie să fac iar școala de șoferi în limba chineză.
Cu limba cum e? Româna ai învățat-o într-o lună.
Știu puțin, nimeresc ceva cuvinte! Am avut o profesoară pentru mine și iubita mea. Am făcut câteva lecții, dar ne-am oprit pentru că soția a născut. Reîncepem curând, să vedem dacă reușesc ceva. Cu româna a fost simplu, semăna foarte mult cu italiana. Mi-a fost ușor, înțelegeam câte ceva din prima. Aici e imposibil! Nu pricep mai nimic.
Cum ți s-a schimbat viața după ce ai devenit tată?
E altceva! Din păcate nu am avut timp să stau foarte mult cu bebe. Aici deplasările sunt foarte lungi, pleci cu două zile înainte, mai faci două zile după meci. Practic un meci în deplasare înseamnă 4 zile. N-am avut foarte mult timp. Știi cum se spune, când ai un bebeluș nopțile sunt grele. Dar n-aș zice că la noi, cel puțin până acum, a fost complicat. Primele 2-3 zile a fost mai dificil, ieri a fost senzațional. S-a trezit o singură dată. Am zis „Perfect! Dacă faci așa, e perfect. Să nu suferim prea mult”. Nu că mă plâng, dar pentru un fotbalist e foarte importantă odihna.
Soția a născut în China?
Da, da! Totul a fost senzațional. Am fost prezent și eu la naștere. Am stat toată noaptea. Am văzut tot! Pentru noi, ca bărbați, e simplu. Dar mă bucur că totul a fost perfect. Iar președintele clubului a fost în permanență cu mine. Mă întreba dacă e tot în regulă, dacă mai am nevoie de ceva. Incredibil, câtă atenție! E ceva special când ți se naște copilul. Nu ești niciodată pregătit oricâte ai auzi înainte.
Fotbalul cum e acolo?
Sincer, am venit aici cu multe curiozități. Nu știam cum e. Știam doar că e un campionat cu mult entuziasm. Dar nu știam cum e cu fanii. E surprinzător să văd că la fiecare meci acasă jucăm cu peste 30.000 de oameni în tribună. Te opresc pe stradă, stai 10 minute să semnezi autografe, la meciuri, dar și la antrenamente. În fiecare zi! Incredibil mi se pare ce pasiune au. În deplasare, la fel. Vin suporteri după tine. M-a surprins asta!
Bucuros pentru FCSB, uimit de FCU
Cum ești văzut de cei de acolo?
Fanii mă apreciază, mă iubesc! Pot spune că străinii sunt privilegiați, oricum. Au parte de foarte mult respect. Dar asta depinde și de ce faci pe teren. Cred că au apreciat începutul meu bun aici.
Te feliciți pentru că ai luat decizia de a pleca de la FCSB în China?
Sigur! Cea mai bună variantă! Mai ales ținând cont de ce situație aveam eu la FCSB în ultimele luni... Din toate punctele de vedere a fost o decizie bună, uman și sportiv.
I-ai mai urmărit pe cei de la FCSB?
Nu doar pe ei, ci și pe FCU! Le-am urmărit rezultatele, că era mai greu să văd și meciurile, fiind diferența de fus orar. Îmi pare rău pentru FCU! Mă bucur pentru FCSB și pentru titlu, dar îmi pare rău pentru retrogradarea Craiovei. M-aș fi bucurat să scape... A fost greu, nu știu cum au ajuns în situația asta.
Mulți s-au mirat și aici de căderea Craiovei.
Știu ce e acolo, condițiile sunt excelente. Ok, domnul Mititelu are propriul stil de a conduce clubul, să schimbe mereu antrenorul, și cred că asta a dezorganizat complet echipa. Dar condițiile și lotul sunt foarte bune! Baza de pregătire e incredibilă, se dau bani buni, jucătorii sunt buni. Gândiți-vă la Bauza, Baeten și nu doar. Nimic nu justifică faptul că au retrogradat.
De la FCSB aștepți medalia de campion?
(n.r. râde) Cred că pe regulament trebuie să primesc medalie de campion. Pe hârtie sunt campion, da. Am jucat meciuri mai multe decât unii care încă sunt lot. Însă nu prea simt că sunt campion! Peste 10-20 de ani eu nu o să-i spun copilului meu că am fost campion în România.
“Nu îmi asum titlul pentru că nu vreau să iau din meritele băieților”
De ce?
Pentru că nu simt asta! În România, când începe play-off-ul e alt campionat. E important să fii în formă ca echipă, că acolo se câștigă titlul. Când eu am plecat erau 10 puncte peste locul 2, dar nici în acea perioadă eu n-am fost utilizat atât de mult. Pot spune că am început anul la campioana României, că erau 10 puncte peste locul 2, dar nu știu dacă sunt campion... Nu știu, poate sunt prea modest.
Regulamentul spune că ești campion.
Munca au dus-o băieții. Ei au reușit să nu piardă în play-off atât cât a contat. Eu am dat 4 goluri, s-au luat puncte și pe golurile mele, dar nu vreau să iau din munca băieților. Au un an atât de frumos! Eu am fost protagonist anul trecut, dar anul acesta nu prea. Poate oamenii vor spune: „Ok, dacă rămâneai la FCSB și nu jucai, erai campion doar pentru că ai fost în lot?”. Nu știu ce să zic, eu așa simt... Băieții au făcut totul, nu vreau să le iau din merite. Nu vreau să sar pe succesul lor! Merită această bucurie care a fost pe Arena Națională. Sunt fericit pentru ei și mai ales pentru fani.
Andrea Compagno: „Am suferit în ultima perioadă la FCSB”
Le-ai dat mesaje?
Da, da! Am vorbit cu antrenorii, cu mulți jucători, cu doctorii, cu maseurul, magazinerul. Cu mulți! Sunt fericit pentru ei. Merită acest titlu mult visat.
Cu ce ai rămas din România? Ai fost foarte apreciat aici, mai puțin de patron în ultima perioadă...
Vorbesc mulți frumos despre mine, mai puțin patronul și încă o persoană (n.r. MM Stoica). Pentru ceilalți, colegi, fani, jurnaliști, da, cred că e valabil. M-am simțit bine în România, a intrat ceva în sufletul meu, mereu când aud de România tresar. Deși am suferit în ultima perioadă acolo.
Ai suferit...
Nu sunt genul de persoană căreia nu-i pasă de ce e în jurul ei. Nu pot separa viața de fotbal. Sunt mereu conectat, eu când merg acasă sunt cu gândul tot la ce am de făcut ca profesionist. Nu mă duc în cluburi să petrec. Mă gândesc la meseria mea 24/24! Dacă dau gol, sunt o persoană mai bună. Dacă nu-mi merge bine pe teren sau dacă patronul mă distrugea pe la TV, eu eram afectat ca persoană. Poate că e un defect în viața mea. Dar cumva asta m-a și împins să devin mereu mai bun. Dacă nu puneam suflet, iar după antrenamente mă gândeam la play-station și la altele, poate nu ajungeam din Liga 4 sau din San Marino în grupele Conference League. Eu am reușit pentru că mereu m-am gândit cum să devin mai bun. În viața de zi cu zi eram bine doar dacă îmi funcționau lucrurile și pe teren. Asta mă împingea de la spate, era o ambiție.
Ai depășit momentele despre care spuneai, cu patronul care te critica. Și văd că și ceva de la MM te-a deranjat...
Nu mai vreau să dezbat subiectul. Din păcate n-a fost ceva ce a depins de mine. Asta era cel mai rău. Dacă ratam penalty-uri și aveam meciuri slabe, ok, acceptam critica. Munceam și încercam să fac lucrurile mai bine data viitoare. Când greșesc, îmi asum, îmi iau responsabilitatea. Dar aici era ceva ciudat, nu aveam nimic de făcut. Mă durea că nu depindea de mine. Sunt credincios și sunt convins că după suferință vine și soare. Iar acum pentru mine este soare. N-am ce să mai răspund, timpul vindecă tot. Acum am un bebe, sunt într-o țară frumoasă, iar pe teren lucrurile funcționează. Dumnezeu mi-a trimis soare după atâta ploaie.
Ce mesaj ai pentru cei din România?
Felicit FCSB, mulțumesc suporterilor pentru căldura cu care m-au înconjurat mereu. Am învățat multe acolo! Acum gândesc doar pe termen scurt, să-mi fac treaba aici unde sunt. Tot ce-a venit în viața mea a fost surprinzător! Dacă anul trecut îmi ziceai că voi deveni tată în China ți-aș fi zis că ești nebun. Așa a fost, sunt fericit, de asta nu mă mai gândesc la ceea ce poate fi mai târziu, ci doar la meciul următor.
