CRISTIAN MUNTEANU Don Cherubini și Chivu

• A renunțat prea ușor Chivu la Parma? A acceptat prea ușor oferta celor de la Inter, venită numai după ce Fabregas și Vieira au declinat-o?

Federico Cherubini este CEO-ul clubului Parma. Cel în mâinile căruia a stat, poate nu foarte strâns, viitorul lui Chivu. Cel pe termen scurt. Dar ar fi apropiat palmele, Cristi ar fi rămas în Emilia-Romagna.

Parma putea să-i prelungească, unilateral, contractul cu încă un an. Dar Don Cherubini a ales să-i scape printre degete un posibil peștișor de aur, care să aducă plus strălucire galbenului și serenitate albastrului din gialloblu. A vrut ca și Cristi, care spuse «Da» anterior, să fie convins că Parma, cea care l-a lansat în fotbalul mare, ca antrenor, e corabia cu care să străbată oceanul Serie A. Maie ales după salvarea de la naufragiu.

Chivu și-a trimis aghiotantul, a se citi agentul, la negocieri, în timp ce era la cumpărături după un papagal nerazzurro. Cristi, piratul. A intrat Beppe Marotta pe fir, asta după ce se lovise de verticalitatea lui Fabregas, care nu a vrut să lase Como. Iar dacă-mi spuneți că Cesc are salariu mare și stă liniștit pe malul lacului, aș spune că al nostru Chivu nu a jucat pe confetti.

Ai refuza Gazzetta dello Sport?

Și aici intervine, ca în orice poveste, replica celui care s-ar vinde pe 5 lei, care zice așa: „Dacă ție ți-ar veni ofertă de la Gazzetta dello Sport, ai mai rămâne la GOLAZO.ro?”

Și e legitimă întrebarea. Unidimensională, dar legitimă. E dreptul nostru, inalienabil, să căutăm «mai binele». Fie că asta înseamnă bani, prestigiu, liniște. Dar e și moral când un club, publicație sportivă, etc., te ajută să devii cine ești, când spui „da, continuăm”, să pleci?

Chivu merge la Inter și pentru că, să fim serioși, e un club care nu bate în fiecare zi la ușa ta, precum cei care livrează mâncare. Iar să fii dorit de echipa care a jucat două finale de Liga Campionilor în trei ani e măgulitor și un semn de apreciere.

Dar asta când ești prima alegere. Când oamenii te vor pe tine, pentru că au încredere în viziunea ta, și nu doar după ce cad alte variante.

Inter l-a avut pe Chivu în grădină. Cristi băga alunecări printre răsadurile de la Primavera, dar nerazzurrii l-au lăsat să-și ia catrafusele și să meargă acasă. Fără mari remușcări.

Poate un post de secund al lui Simone Inzaghi l-ar fi ținut în Viale della Liberazione. Don Cherubini, cu un Fabio Pecchia care pierduse cârma, l-a făcut căpitan pe Chivu. La Parma. Cât curaj să îi dai timona pe mână unui antrenor debutant!?

Inter nu-l va aștepta pe Chivu

Da, Chivu și-a plătit „datoria” către Parma. A reușit să o așeze pe direcția vântului care a îndepărtat-o de la retrogradare. Dar, dacă luăm la bani mărunți rezultatele sale, ele sună așa: 3 victorii, 3 înfrângeri, 7 egaluri. Parcă nu sună tocmai revoluționar, nu? Iar Inter fix de asta are nevoie, cred. De o revoluție. E Chivu un Gavroche matur, care să-i poată conduce în luptă?

Cel mai probabil, Chivu nu o să se trezească cu un tricou aruncat în față, precum Mircea Lucescu în lunile petrecute la clubul condus atunci de Moratti. Pentru că aura sa de mare fotbalist îl protejează, în continuare, ca o credință nevăzută. Iar vestiarul celor de la Inter nu are vedete foarte mari, poate cu excepția lui Lautaro Martinez, care să „mârâie” la deciziile românului.

Însă, pe de altă parte, Inter se va descotorosi fără menajamente și mari regrete de Chivu în cazul unui nedorit insucces. Pe ideea „i-am dat o șansă, nu a fructificat-o, arrivederci”. Nimeni nu-l va aștepta pe Cristi. Să învețe, să se dezvolte, să construiască.

Inter e obișnuită să se bată la titlul de campioană și pentru trofeul Ligii Campionilor. Dar, ca în 2010, după „tripla” lui Mourinho, echipa e ridată, uzată, aproape pensionară. Plus ferfeniță cu moralul.

A refuzat Barca și Real pentru Inter

Cristi a riscat întotdeauna. De la Craiova la Ajax, la 19 ani. Când a lăsat confortul de la Amsterdam pentru magma de la Roma. Apoi, cu Cetatea Eternă repudiindu-l, a ales Inter. Refuzând Real Madrid și Barcelona.

A renunțat la a avea deasupra șemineului mai multe replici mici ale trofeului Ligii Campionilor. De ce? Pentru că puștiul care bătea mingea la Resița și-a dorit să joace la nerazzurri. Iar singurele visuri suficient de luminoase încât să ne fie Stele ale Nordului sunt cele din copilărie.

Sigur, există și posibilitatea ca românul să fi plusat peste „cărțile” pe care le are în mână în acest moment. Dar Chivu a intrat, după doar câteva luni de antrenor, în elită. Iar exemplul Villas Boas, magistral la Porto, decent la Zenit Sankt-Petersburg, dar modest la Chelsea, Tottenham și Marseille, acum director la gruparea lusitană, e încă recent.

Ce sper e ca, în goana de a demonstra că e un antrenor de succes, Chivu să nu-și fi abandonat principiile. Cele care l-au ajutat să devină un jucător mare. Și un om respectat. Don Cherubini, care nu i-a prelungit unilateral contractul cu Parma, a fost un domn. Care știe că ar fi păcat să-i refuzi visul puștiului din Reșița.