Cristian Geambașu Bruta blândă, reporterul provocator și jandarmii intransigenți

• Plus eternul pedagog Dorinel Munteanu, care îi tăvălește acum și pe colegii de generație.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Un haidamac cu ceafa groasă lovește un tânăr care cu tot cu laptop și telefon cântărește vreo 50 de kilograme. Una dintre victime, reporterul IAMsport Cătălin Stroia, se afla aproape de ambulanța unde fusese transportat jucătorul Oțelului Cristian Chira pentru a afla cât de gravă era accidentarea acestuia.

În primă fază, individul care purta la gât un ecuson al clubului din Galați, îi smulsese telefonul și îl bruscase pe cameramanul GOLAZO.ro, Iosif Popescu, și îl înjurase pe un reporter al Fanatik.ro.

Șeful jandarmilor

După ce l-a lipit de gard pe Cătălin Stroia, huiduma s-a răstit la jandarmi, ca un superior al acestora. Ce faceți, bă, dormiți?

Adormiții s-au activat repede, i-au dus pe ziariști cu forța dincolo de locul unde era ambulanța, apoi s-au întreținut amical cu purtătorul ecusonului, care, după scurt timp, l-a luat camaraderește pe după gât pe unul dintre ei.

Insuportabilii

Acestea ar fi faptele. Nu povestite, ci filmate, fără scamatorii disponibile în aplicațiile dispozitivelor inteligente. Vor urma astăzi și mâine și poate și poimâine reacții. Revolta și indignarea vor predomina, dar va fi și nepăsare destulă.

De ce să ne stricăm duminica dedicată relaxării? Reacția unei părți de neignorat a publicului o cunosc, nu doar o anticipez. Va fi în registrul: sunteți insuportabili, v-o căutați, intrați cu bocancii în sufletele oamenilor. E o utopie să aștepți empatie din partea celor hrăniți cu secvența de final din filmele americane în care ziaristul băgăreț primește o corecție de la eroul învingător.

Jandarmii prea tereștri

Versiunea Jandarmeriei, instituția aceea a Statului care printre altele are menirea să te apere de indivizi antisociali, am aflat-o dintr-un comunicat. Concis, ceea ce este foarte bine. Superficial, inexact și într-un limbaj de carton, ceea ce nu este deloc bine.

Referitor la imaginile apărute în spaţiul public, în care doi bărbaţi sunt implicaţi într-un conflict, precizăm faptul că jandarmii aflaţi la faţa locului au observat incidentul şi, ulterior, au luat măsuri pentru menţinerea la o distanţă de siguranţă a celor implicaţi. De asemenea, bărbatul care a iniţiat conflictul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în valoare de 500 de lei şi sancţiunea complementară de interzicere a accesului la meciurile de fotbal, pe o perioadă de un an. Comunicatul Jandarmeriei

Dacă Jandarmeria își făcea treaba profesionist, imaginile din spațiul public trebuiau să provină chiar de la angajații dumneaei și cărora le dădea culcaturi bătăușul purtător de ecuson al clubului Oțelul.

Și, stimați jandarmi, este fals că „doi bărbați sunt implicați într-un conflict”. Nici vorbă. O brută dă într-un băiat lipsit de apărare, asta se vede în imagini. Cum să fie implicat în conflict cineva făcut afiș de forța disproporționată a agresorului?

Sancțiuni complementare

Iar așa-zisele măsuri luate pentru „menținerea la o distanță de siguranță a celor implicați” au fost de fapt evacuarea forțată a reporterilor, timp în care domnii jandarmi discutau amical cu presupusul impresar, personaj de casă al Oțelului.

Cât despre sancțiunea complementară, cu un an de suspendare pe stadioane mai vedem dacă smardoiul o va respecta. Nu pariez, că nu pariez, dar am o idee.

Legături toxice

Ar mai fi de discutat puțin despre atitudinea grețoasă a Oțelului, care prin vocea președintelui Cristi Munteanu „Babicu” s-a desolidarizat și nu prea de personajul cu care lucrează în materie de transferuri.

Nu amestecați clubul în treaba asta, a exclamat patetic fostul portar și parcă îl și vezi cum se așază în ușa vestiarului unde Dorinel Munteanu le vorbește părintește elevilor săi. Relațiile sulfuroase dintre cluburi și samsarii de jucători ies la suprafață din când în când. Miros urât și uite că se lasă cu vânătăi. Dacă vorbești de traume psihice ți se râde-n nas.

A treia cale

Există chiar o a treia posibilă interpretare a evenimentelor în afară de cele ale publicului și Jandarmeriei. Surpriză, aceasta vine de la unii colegi jurnaliști. Dar de ce surpriză, nu facem noi caz de confruntare de idei, de dezbatere? Clar da. Unii se întreabă malițios ce căutau ziariștii într-un spațiu cu acces limitat.

Culmea, sunt oameni care au gustat din deliciile experiențelor fetide de pe stadioane. Ce căutau acolo, scumpi colegi, alde Stroia și Iosif? Ce căutați și voi odinioară când vă respectați meseria și când voiați să aflați ce se petrece în spatele ușii pe care tocmai fuseserăți dați afară. Alți confrați, ce tare sună asta!, au impresia că te ironizează pozând în gardieni ai spiritului românesc, nealterat de viciile globalismului.

Inevitabil, violența cu repetiție a lui Dorinel Munteanu este prezentată ca o teză despre bărbăție versus efeminare de sorginte occidentală. Așa arată pluralismul opiniilor? Probabil că și așa.

Tăria ideilor

Că veni vorba despre Dorinel Munteanu. După ce i-a aplicat tratamentul Maftei și ghinionistului Cristian Chira, antrenorul Oțelului a ținut la conferința de presă încă o prelegere dedicată efectelor terapeutice ale pedagogiei fizice cu jucătorii.

Pentru acea parte a publicului și a presei înclinate către gesturi sentimentale, D. Munteanu s-a făcut că își consolează jucătorul aflat în suferință pe targă. La finalul meciului însă, a revenit la ideile care l-au consacrat. Cu un supliment de fiere destinat colegilor din Generația de Aur, pe care i-a acuzat de ipocrizie și eșec profesional.

Poate doar coleg

Precizarea că nu a fost prieten cu nimeni, „poate doar coleg”, a adăugat, a venit natural, confirmare că omul se consideră un soi de lup singuratic în război cu lumea nerecunoscătoare.

Totuși neprietenii ăștia au avut de-a lungul vremii delicatețea să-i evidențieze mai ales meritele profesionale, criticând cu înțelegere unele proceduri învechite de antrenament și trecând sub o tăcere elegantă o adicție gravă a celui care le ține acum lecții de bună conduită profesională și civică. Faptele bune nu rămân nepedepsite.

Ce gândește oare Hagi?

În contextul frontului deschis de Munteanu cu colegii de generație ar fi interesant să aflăm de exemplu ce sentimente nutrește Gheorghe Hagi față de cel care l-a întrecut la numărul de selecții. Unul dintre secretele urâte ale fotbalului nostru spune că s-a întâmplat așa pentru că Victor Pițurcă, pe atunci selecționer cu repetiție, l-a supraconvocat pe Munteanu (acesta avea la data respectivă 38-39 de ani!) considerând că astfel îi plătea o poliță lui Hagi.

Care Hagi împreună cu Gică Popescu contribuiseră la demiterea lui Pițurcă după calificarea la Euro 2000 pentru că selecționerul nu fusese de acord ca liderii naționalei să primească prime întregi. Observați că totul se învârte în jurul sentimentelor, nu al banilor.