Publicat:
13.12.2024, ora 12:45
Actualizat: 13.12.2024, ora 15:10
- Dan Grecu, multiplu medaliat olimpic, mondial și european, s-a stins din viață pe 12 decembrie 2024, la 74 de ani.
- După ce s-a lăsat de gimnastică, în 1980, Dan Grecu a preluat, ca antrenor, lotul olimpic masculin, cu care a reușit să ia bronzul la ediția din 2004.
- Marius Urzică și Marian Drăgulescu sunt cel mai titrați gimnaști români din istoria acestui sport și au fost pregătiți de regretatul Dan Grecu.
Dan Grecu, primul sportiv care a întruchipat saga lui Tolkien, Stăpânul Inelelor, a trecut în neființă pe 12 decembrie 2024.
Primul campion mondial din istoria gimnasticii masculine românești, în 1974, la Varna, a fost o prezență tăcută în lumea sportului românesc.
După ce a arătat că se poate, dovadă fiind și bronzul olimpic cucerit în 1976, la Montreal, Dan Grecu a trebuit să se retragă din gimnastică din cauza multiplelor accidentări suferite înainte și în timpul JO Moscova 1980. Dar a rămas în această lume îmbrățișând viața sa, sala de antrenament.
Marian Drăgulescu: „Foarte serios, exigent”
GOLAZO.ro a stat de vorbă, în exclusivitate, cu doi dintre cei mai mari gimnaști care au fost antrenați de Dan Grecu. Ei sunt Marius Urzică și Marian Drăgulescu. Ambii prezenți în fenomenala echipă a României care a urcat pe ultima treaptă a podiumului, în concursul pe echipe, la Jocurile Olimpice din Atena 2004. Trei nume, trei cercuri olimpice.
Bună ziua, domnilor. Ați crescut cu imaginea lui Dan Grecu, campion mondial, așa cum generațiile de fotbaliști s-au apucat de acest sport văzând golul lui Hagi cu Columbia.
Marian Drăgulescu: Cu siguranță a fost un model pentru noi, generațiile mai tinere. S-a luptat ani de zile, pentru România, cu toată lumea și le-a luat și medalii. A fost model nu numai ca sportiv, dar și ca antrenor.
Marius Urzică: Un foarte mare atlet, iar apoi un foarte mare antrenor. Cum puțini am avut. De obicei avem ori sportivi excelenți, ori tehnicieni. Un om pe care l-am admirat pentru ceea ce a reușit. Ne-a pus pe harta mondială într-un sport în care nu aveam prea mari rezultate.
Cum era domnul Grecu în sala de gimnastică?
Marian Drăgulescu: Era extrem de pasionat de gimnastică. Foarte serios, exigent, dar așa ne-a adus la a ne atinge potențialul. Se muncea mult, îmi amintesc bine. Dar fără asta nu vin rezultatele. Iar când iei medalii, atunci știi pentru ce sacrifici alte laturi ale vieții.
Marius Urzică: A fost un om foarte dedicat, care și-a iubit meseria cu pasiune. Liniștit, reținut, nu voia să fie în lumina reflectoarelor. Îl știam cu toții, cunoșteam rezultatale sale ca sportiv și ne uitam la el ca la un model. Și asta a și fost. Întotdeauna pregătit la antrenamente, cu un sfat pentru fiecare, mereu încercând să ne îmbunătățim exercițiile.
Ambii ați făcut parte din cea mai frumoasă echipă a gimnasticii masculine din România, care a obținut bronzul olimpic pe echipe la Atena 2004.
Marian Drăgulescu: Da, am fost în generația aceea de aur cu care domnul Grecu a reușit să scoată cele mai mari performanțe ale gimnasticii masculine românești. Sunt foarte mândru pentru că mi-am adus și eu contribuția la acele rezultate. Capacitatea de a ne face să dorim să muncim... Asta cred că l-a făcut special.
Marius Urzică: Am stat foarte mult alături de domnul Dan Grecu. M-am antrenat la Reșița, cu lotul de seniori. Am fost la toate competițiile internaționale alături de echipa condusă de dumnealui, acolo unde am avut rezultate deosebit de bune. Iar Atena 2004 rămâne o amintire care și acum mă bucură. E frumos să câștigi și titluri individuale, dar să iei medalii alături de ceilalți colegi ai tăi e ceva aparte.
Marius Urzică: „Asta era fericirea lui”
Când l-ați văzut pe domnul Grecu fericit?
Marian Drăgulescu: Când am ieșit pe locul 3, cu echipa, la JO Atena. Atunci l-am văzut foarte mândru de munca noastră. O performanță care nu s-a egalat și cred că nici în următorii foarte mulți ani nu se va mai repeta. A fost fericit. Se bucura, în modul dumnealui, mai rezervat, de faptul că munca noastră ne adusese acest rezultat. În afara sălii de gimnastică era diferit.
Marius Urzică: L-am văzut ultima dată la întâlnirea Comitetului Olimpic, atunci când a primit Colanul de Aur (n.r. – martie 2024) și era bucuros. Poate cel mai frumos moment pe care l-am trăit alături de domnul Grecu a fost aurul olimpic pe care l-am câștigat la JO din 2000, de la Sydney, la cal cu mânere.
Un sfat de viață primit de la Dan Grecu?
Marian Drăgulescu: Era foarte atent la cele mai mici detalii. Mi-a dat multe sfaturi care păreau neimportante la acel moment, dar erau utile când mă așteptam mai puțin. La început mă și miram că știa dinainte de ce o să am nevoie. Făcea programul de pregătire, vorbea cu antrenorii de la lot, se implica total. Asta încerc să fac și eu.
Marius Urzică: Mi-a spus ceva de care-mi amintesc și acum. Că „frica e inutilă. Pentru că medaliile vor veni dacă muncești suficient, indiferent de teamă”. Gimnastica a fost viața lui și a respectat-o întotdeauna. Iar noi am învățat asta de la dumnealui.
Vom mai avea un Dan Grecu în gimnastica masculină?
Marian Drăgulescu: Eu nu cred. E greu să lucrezi cu copiii din ziua de astăzi, pentru că ei primesc totul pe tavă și atunci nu mai sunt dispuși să facă eforturi. E greu să-i motivezi, pentru că nu prea mai ai cu ce. Noi am făcut gimnastică pentru a ne dovedi că putem, că suntem buni. Copiii de astăzi pare că nu mai au nevoie de asta.
Marius Urzică: Nici eu nu cred. Pentru că a fost și un om deosebit, pe lângă sportiv și antrenor. A fost o onoare pentru noi să-l avem alături, vă dați seama. Îl interesa numai ca munca pe care o depuneam să dea rezultate. Asta era fericirirea lui.
Am ars pe dinăuntru pentru fiecare victorie! Dan Grecu, medaliat olimpic, mondial și european
