- FCSB a transmis un mesaj după decesul lui Helmut Duckadam.
- „Eroul de la Sevilla” a ocupat funcția de director de imagine în cadrul clubului, în perioada 2010-2020.
Helmut Duckadam se afla internat de vineri la Spitalul Militar, însă starea sa de sănătate s-a agravat în ultimele zile, iar astăzi s-a stins din viață.
Mesajul celor de la FCSB, după moartea lui Duckadam
Helmut Duckadam, portarul a cărui prestație magică a făcut ca Steaua să câștige Cupa Campionilor Europeni în 1986, a murit azi, la doar 65 de ani.
Vestea tragică a îndurerat întreaga lume a sportului și nu numai. FCSB, club la care a ocupat funcția de director de imagine, timp de 10 ani, a reacționat la scurt timp după anunțul decesului.
„Tragedie. FCSB exprimă regretul tuturor jucătorilor și angajaților clubului pentru pierderea legendarului Helmut Duckadam, care a încetat din viață astăzi.
Clubul nostru prezintă condoleanțe familiei îndurerate. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a comunicat FCSB, printr-o postare pe Facebook.
„Apără Duckadam!” Povestea celor 4 penalty-uri parate de legendarul portar la Sevilla
Steaua și Barcelona se întâlneau pe „Stadionul Ramon Sanchez-Pizjuan” în finala Cupei Campionilor Europeni, iar după 120 de minute de egalitate, 0-0, partida a ajuns la lovituri de departajare.
Duckadam a apărat, pe rând, execuțiile lui Alexanko, Pedraza, Pichi Alonso și Marcos, și a intrat în Cartea Recordurilor drept primul goalkeeper care apără patru lovituri de departajare consecutive.
Dacă la primele 3 lovituri, Duckadam a ales să plonjeze în dreapta sa, la al patrulea și ultimul penalty, portarul român a ales colțul din stânga, iar restul e istorie.
„Apără Duckadam! Suntem finaliști, am câștigat cupa! Cupa Campionilor Europeni este la București”, a putut fi auzit comentatorul Teoharie Coca-Cosma, după ce Helmut Duckadam a apărat cel de-al patrulea penalty.
Steaua s-a impus cu 2-0, după reușitele lui Gabi Balint și Marius Lăcătuș.
În anul 2019, la 33 de ani de la acel eveniment, Duckadam a povestit ce strategie a folosit în acele momente tensionante.
„Pur şi simplu mă întindeam pe spate şi mă uitam în sus. Şi auzeam după reacţia tribunelor dacă s-a marcat sau s-a ratat. Nu m-a interesat nimic, nici când am marcat, nici când am ratat, mă concentram doar ce am eu de făcut şi cum să fac să reuşesc să apăr”, povestea Helmut Duckadam la Digi Sport.