CĂTĂLIN TOLONTAN 0-2 fără tragedie, dar cu 68% posesie pentru United

• United a câștigat clar la București nu din întâmplare, ci pentru că dăruirea FCSB, ca a oricăreia dintre echipele noastre, are limitele sale.

Bugetul și cota valorică nu contează în fotbal, până ajung să conteze. FCSB a ținut piept o repriză lui Manchester prin stilul arțăgos, fizic și dedicat impus de Charalambous, un antrenor care stoarce totul de la elevii săi.

Tănase a ținut bine de minge, Popescu a jucat la sacrificiul său și al adversarilor, iar Dawa și-a probat calitățile atletice.

Dar benzina a ținut o repriză. Pentru că se mai întâmplă ceva. Echipele din marile campionate nu joacă doar mai bine calitativ, ci și mai mult, în aceleași 90 de minute, față de cât jucăm noi.

Numărul de faze de atac e infinit, comparativ cu cele cu care sunt obișnuiți ai noștri. Englezii au avut 68% posesie și 42 de atacuri, mai mult decât dublul celor 18 atacuri ale FCSB, conform statisticii UEFA. 42 de atacuri în 90 de minute, având în vedere că fazele durează, înseamnă că, practic, fiecare balon ajuns la ei se transformă într-o presiune. Atacă tot timpul. Așa se face că vedetele lui United au anunțat de trei, patru ori golul care urma să vină. Repetă și reușesc.

”Diavolii” au căutat mereu combinațiile în ”16”-le nostru, nu au avut nici măcar un șut din afara careului. Din 21 de șuturi, United a trimis 7 pe poartă, nici unul din afara careului mare. Asta înseamnă și că au simțit că se pot apropia. Când combini, riști să nu-ți iasă, să ratezi, dar au luat-o, mereu, de la capăt, ca un lătrat de câine, repetitiv și agasant, care îți toacă încrederea în tine.

În văzul a 50.000 de spectatori, United a exersat mereu schema cu pasă ”printre”, urmată de întoarcere rapidă a balonului, în fața porții, până când le-a ieșit. 

Așa au înscris Dalot, de la 3 metri, și Mainoo, de la 10 metri, după combinații și de la o distanță unde se înscrie la handbal. Pentru că, într-un fel, ei au jucat în viteza și densitatea handbalului, iar noi am făcut un joc onest și insuficient, un joc de fotbal.

S-a terminat FCSB - Manchester United 0-2. Nu e o tragedie, pentru că tragediile sunt uneori rolul momentului nefast, al întâmplării letale. Nu e o tragedie, e o diferență mult mai mare, despre care povestea odată Cornel Dinu.

Ajuns cu echipa națională pe Wembley, Dinu a fost uluit de calitatea gazonului. La antrenamentul oficial, l-a întrebat pe unul dintre organizatori: ”Ce-i faceți?”. ”Nimic special. O udăm”, a răspuns britanicul. ”Atât?”, a insistat jucătorul de fier al lui Dinamo și al ”naționalei”. ”Da, udăm iarba de câteva sute de ani”.

Și noi jucăm, dar ne lipsesc niște ani.