Publicat:
20.09.2024, ora 09:50
Actualizat: 20.09.2024, ora 10:02
- Procesul lui Mario Iorgulescu (29 de ani) va fi rejudecat de Curtea de Apel București, după cum a decis instanța supremă în luna iunie
- Acum, a apărut motivarea instanței pentru această hotărâre
Mario Iorgulescu fusese condamnat la 13 ani și 8 luni de închisoare, după ce, în 2019, a ucis cu mașina un tânăr când conducea în stare de ebrietate și sub influența substanțelor halucinogene.
Doi din cei trei judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție deciseseră în iunie 2024 rejudecarea procesului lui Mario, fiul președintelui LPF, Gino Iorgulescu.
Încadrarea lui Iorgulescu Jr. a fost schimbată de la omor la ucidere din culpă, ceea ce vine cu o diminuare a unei posibile pedepse, de la 13 ani la 2-7 ani.
- În momentul impactului, Mario Iorgulescu conducea cu o viteză aproximativă de 240 km/h.
- Bărbatul decedat avea doi copii, un băiat de 4 luni și o fată de 6 ani.
- Iorgulescu jr. conducea un Aston Martin
„Un accident are caracter imprevizibil”
”În esență (…) săvârşirea accidentului auto din data de 08.09.2019 nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de omor.
Înalta Curte apreciază că (…) infracțiunea poate fi reținută numai în condițiile în care fapta în sine relevă fără niciun dubiu o acţiune care are drept rezultat suprimarea vieţii unei persoane.
Infracţiunea de omor (…) se comite (…) printr-o acţiune (sau chiar inacţiune), care trebuie să fie îndreptată asupra victimei. Or, situaţia de fapt relevă (…) un accident rutier, definit prin chiar prescripţia normativă ca fiind un eveniment (…). Un eveniment este, în sine, fortuit, şi nu voit, are caracter imprevizibil.
Acțiunea autorului (conducătorul auto) este asupra autovehiculului, acesta acţionând sistemul de accelerare a vitezei peste limita legală, cu consecinţa intrării în coliziune frontală cu autoturismul condus de victimă căreia i-a cauzat decesul, elemente de fapt ce au valenţele unei fapte care (…) se încadrează în infracţiunea de ucidere din culpă. (…)
Infracţiunea de omor ar fi posibilă doar în situaţia în care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc în scopul suprimării vieţii victimei.
Or, nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au relevat o asemenea împrejurare”, se arată în motivarea deciziei instanței, publicată de digisport.ro.
Al treilea judecător: „Inculpatul a comis infracțiunea cu vinovăție, sub forma intenției indirecte”
Unul dintre judecători nu a fost de acord cu decizia:
„Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
Susținerile recurentului cu privire la modul în care s-a produs accidentul omit să menționeze faptul că acesta conducea având o îmbibație alcoolică mult peste limita legală, fiind și sub influența drogurilor, că viteza de deplasare era una ce depășea limita de viteză pentru sectorul de drum, că a pătruns pe culoarea roșie a semaforului într-o intersecție, că nu a existat un obstacol în calea sa pentru ca să fie nevoie de o manevră de evitare, ci doar acesta nu a mai putut menține banda pe care era angajat din cauza vitezei excesive, elemente reținute de către instanța de apel, fiind deci deja intrate în puterea de lucru judecat.
(…) Inculpatul a comis infracțiunea cu vinovăție, sub forma intenției indirecte. (…) Circumstanțele concrete ale comiterii infracțiunii, atitudinea recurentului, care având atât o îmbibație alcoolică extrem de mare în sânge, cât și fiind sub influența drogurilor, a ales să conducă un autoturism cu o viteză excesivă, cu încălcarea regulilor de circulație în mod flagrant și fără a schița cel mai mic gest pentru a încerca să evite un pericol evident, recurentul călcând pedala de accelerație la maxim până în momentul impactului cu autoturismul victimei, relevă cu certitudine existența intenției indirecte în săvârșirea infracțiunii de omor.
Diferența între culpa cu prevedere și intenția indirectă este dată de poziția subiectivă a infractorului, în cazul primei acesta prevăzând rezultatul faptei sale, fără a îl accepta, socotind fără temei că el nu se va produce, în vreme ce în cazul intenției indirecte acesta accepta posibilitatea producerii acestuia, deși nu îl urmărește.
În mod evident, în prezenta cauză, recurentul a acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, moartea unei persoane, conducerea unui autoturism cu o viteză excesivă pe o șosea circulată, pătrunderea pe culoarea roșie a semaforului și accelerarea continuă a autovehiculului, inclusiv după momentul în care acesta a pierdut controlul volanului și a lovit scuarul de separație, demonstrează, fără tăgadă, că nu suntem în prezența unei fapte comise din culpă, ci a unei fapte intenționate”.
Mario Iorgulescu, internat într-o clinică din Italia
Mario Iorgulescu a fugit din țară cu un avion privat pus la dispoziție de familia sa la două săptămâni de la accident.
O ambulanță plătită de stat l-a dus la aeroportul Băneasa, de unde a luat o aeronavă privată spre Italia, conform Libertatea.
După două săptămâni, potrivit documentelor de la dosar, fiul președintelui LPF a plecat din acea clinică pe picioarele lui, fiind externat cu „autonomie completă motorie și alimentară/nutritivă, conștient, cu tulburări importante de somn și fluctuații ale stării de spirit”.
Ulterior, familia l-a internat în alte clinici din Italia, unde se află și în prezent, mai notează sursa citată.
Gino Iorgulescu și-a dus fiul la mai multe clinici private din Italia în vederea recuperării psihiatrice.
Avocaţii au susţinut că Mario Iorgulescu nu avea discernământ la momentul producerii accidentului, deoarece ar fi fost diagnosticat cu afecţiuni psihice încă din copilărie şi au cerut aplicarea unei măsuri de siguranţă, şi nu o condamnare la închisoare.
