Cristian Munteanu Quid prodest? Ne-am bucurat de fotbal?

• E minutul 10 al partidei de la București și FCSB e, de fapt, FC – cinci jucători pe la vreo 30 de metri de poarta lui Târnovanu – și SB – alți cinci care fac presing aproape de careul advers.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Dacă Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazu și-ar fi lăbărțat oștile în halul asta, nu i-am fi bătut în veci pe turci, tătari, polonezi sau austrieci.

Bine, istoria de după cea din clasele primare ne arată că nici nu i-am prea învins. Nu contează, bă Muntene, că FCSB, ai noștri, s-au calificat.

Așa e, iar asta e bine pentru toată lumea. Sau aproape, depinde de culorile fularului pe care ți-l punea mama ta la gât când mergeai iarna la școală. Dacă era roș-alb sau vișiniu, poate că nu e prilej de bairam.

În rest, dacă ești Mircea Lucescu, te bucuri că românii de la FCSB prind opt meciuri bune, tari, în Europa.

Dacă ești Gigi Becali, faci bani. Adică unicul tău scop. Plus că mai primești niște oasanale libidinoase de la fanaticii tăi fani.

Dacă lucrezi în presa, e bine pentru că FCSB vinde ziarul. Sau click-ul. Dacă doar te bucuri de fotbal, fără să ai mari patimi, vei vedea la televizor câteva partide interesante. Dar e corect să spun „te bucuri de fotbal”?

FCSB are, încă, degajări ca în anii ‘80

Recunosc, am prins Mondialul din ‘90 alb-negru. Deci sunt, după toate standardele, trecut de jumătatea vieții. Asta mă poate face desuet.

Dar, din păcate pentru mine, nu asta e problema. Ci faptul că am crescut cu fotbal românesc excelent. Nu înșir nume. Sunt noduri în istoria acestui sport. Ele marchează un înainte și un după. Așa fac fotbaliștii uriași. Și mă întorc la acel „te bucuri de fotbal”.

Să te ferească sfântu’ să te uiți la 5-6 meciuri din campionatele puternice ale Europei și apoi la FCSB sau orice altă echipă din România. O să ai senzația pe care o aveau românii, prin anii ‘90, care plecau „afară” cu autocarul și apoi reveneau.

Parcă te lovea Tyson cu pumnul în plex, din ce în ce mai tare, până îți dădea „perversa” și te lăsa fără suflare. El sau gropile. Doar că Tyson a îmbătrânit. Gropile se regenerează. Fotbalul nostru, nu.

FCSB are, încă, degajări ca în anii ‘80, deși s-ar putea să-i jignesc pe fotbaliștii de atunci.

Când LASK a putut face presing, în prima repriză, jucătorii roș-albaștri nu au putut ieși cu posesie din defensivă. Unul dintre cele mai hilare momente a fost când Ngezana i-a pasat lui Băluță, la cap! Cred că a vrut să-l facă de râs sau ceva. Dar Băluță nu avea nevoie de ajutor!

Cui folosește această calificare?

FCSB a trăit din intervențiile lui Lixandru, întotdeauna chirurgicale, și sclipirile lui Olaru. Pasa lui către Popa, la marea ocazie a acestuia, e de La Liga sau Serie A.

Apoi, la gol, tot el își asumă un sprint de 25-30 de metri, cu mingea la picior, și trage năprasnic, sub bară. Bine, în poarta celor de la LASK a fost cineva rupt din povestirile lui Nastratin Hogea.

Goalkeeper-ul austriac ieșise, în prima repriză, după un balon cu aer cald ce poposise în careul său, dar se lovise de „zidul” Tănase. Cu ochii după para mălăiață, nu-l văzuse pe atacantul român.

Cei care se uită la meciuri fără apetența fanilor telenovelelor nu au cum să „se bucure de fotbal” privind FCSB. Pentru că el nu există decât ca reguli. Ca dăruire. Ca spirit. Ca luptă.

Din punct de vedere tehnic, tactic, suntem într-o mlaștină. Și, când ne mai prindem de câte o creangă și ieșim la suprafață pentru puțin oxigen, avem senzația că nimic nu ne va mai sta în cale. Vom rupe tot. Doar să ne extragem de aici și or să vadă ei.

Însă, adevărul e că ne e bine în mlaștină. De acolo, fiecare respirație trasă cu nesaț e o victorie. Dacă am avea-o mereu la dispoziție, ar trebui să ne propunem mai mult, nu?

Iar întrebarea e „de ce?”. Multă lume e bucuroasă. Doar patronul FCSB e un pic „șucărit”, ca să mă mențin în targetul postului ce a transmis meciul.

El ar fi vrut Champions League. Sigur, acolo sunt lovelele alea babane, care îl încântă cu adevărat. Ochiul dracului, cum se zice, dar bagi o excursie la muntele Athos și te întorci cu conștiința apretată. Asta dacă o pui în bagaj.

Deci, cui folosește această calificare în afara actorilor principali? Fotbalului românesc? Cel mătrășit de Pafos? Cel în care Șucu se leapădă de Șumudică numai pentru a-i oferi o revenire salvatoare peste câteva luni?

Știu și răspunsul. Dacă FCSB face puncte, coeficientului folosește.

În mlaștină e bine, e călduț, și nici nu se uită lumea la tine ca să te arate cu degetul pentru că ești acoperit de noroi. Așa că, de acolo, te poți uita la cer și crede că e albastru doar pentru tine. Doar ești special, nu?