Publicat:
19.05.2025, ora 21:21
Actualizat: 19.05.2025, ora 22:07
- Meciul cu CFR a fost ultimul pentru Cristi Săpunaru ca jucător la Rapid.
- O seară plină de momente dedicate căpitanului Rapidului, care la 41 de ani se retrage din cariera de fotbalist.
- Scenografii, tricouri speciale, cântece și momente aparte, scene care i-au înduioșat pe suporterii giuleșteni, făcându-i să uite întâmplate pe teren.
Emoții, lacrimi, regrete, sunt multe sentimente amestecate care-i domină pe rapidiști într-o seară în care fanii încă își mai agață speranțele pentru o revenire în Europa.
Un fel de misiune imposibilă pe care doar Giuleștiul o mai crede reversibilă.
Însă, mai presus de toate aceste speranțe, toate gândurile și aplauzele s-au îndreptat spre cel care poartă numărul 22 și banderola pe braț. Pentru ultima oară! O ultimă oprire ca jucător în gara Rapidului.
22 de ani avea când a pășit pentru prima oară pe terenul verde din Giulești, parcă predestinat numărul, îmbrăcat în vișiniu. O făcuse ca suporter, de copil, jucător, ca adult, devenit legendă la maturitate.
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
Copilul Giuleștiului e azi legenda lui. Una dintre puținele din ultimii ani. Un exemplu de dăruire și devotament. Un motor al echipei, o inimă care a bătut constant pentru Rapid și un liant între public și echipă, între trecut și prezent a tot ce înseamnă alb și vișiniu.
„Idolul copiilor”, „locomotiva Rapidului”, „inima Giuleștiului”, „mândria rapidiștilor”, toate sunt apelative pentru Cristi Săpunaru, care după 211 meciuri, la 41 de ani, a decis să se oprească.
N-a fost cel mai talentat, n-a fost nici cel mai puternic și nici cel mai iute. Doar un munte de muncă asiduă, dorință și pasiune, care l-au împins spre tot ce a reușit.
Iubit în Giulești, apreciat la Porto și peste tot pe unde a fost, un exemplu clasic că nu întotdeauna talentul e obligatoriu spre succes.
22 peste tot, pe tricouri, în tribune și peluze
„Săpunaru, Cristi Săpunaru” a fost refrenul care n-a lipsit niciodată de pe Giulești în ultimii ani, un refren care la acest meci s-a auzit mai mult ca niciodată. O ultimă reprezentație a unui simbol pe care Rapidul va avea mult de căutat până să-l substituie.
Chipul și numele lui Săpunaru a fost pe spatele tuturor colegilor, numărul 22 a fost ridicat la tribune, pe cartoane A4, iar în peluza dinspre Opera Comică, o pânză mare (22) și un mesaj ce cuprinde, complet, tot ce înseamnă și a însemnat Săpunaru pentru Rapid: The Ultras, The Player, The Legend (ultrasul, jucătorul, legenda).
„Ultima oprire” a fost și mesajul afișat în minutul 22 în Peluza Nord, iar de la stația de amplificare s-a auzit sunetul trenului, trenul carierei lui Săpunaru, plecat la drum în 1 decembrie 2002, presărat cu două trofee la Rapid, altele la Porto printre care și Cupa UEFA, cu banderola pe care a purtat-o mereu cu mândrie pe braț, 606+ meciuri, un vis care a devenit realitate pentru copilul Giuleștiului. Un tren pe-o pânză are a traversat peluza.
O seară dedicată în întregime căpitanului! Cu tricouri speciale, cu o coregrafie dedicată lui, cu momente speciale în pauza și la finalului meciului.
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
O seară grea pentru rapidiști care vor căuta mult un nou Săpunaru, o altă inimă care să vibreze în sincron cu galeria și cu tot ce e vișiniu.
Schimbat la două minute scurse din repriza a doua, pentru a primi un standing ovation, așa cum merită, Săpunaru a urcat în galerie unde a cântat alături de fani, apoi a coborât, cu lacrimi în ochi.
A mers apoi către o altă facțiune a fanilor și a cântat și cu aceștia.
Final de poveste.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
.jpeg)
