Publicat:
19.03.2025, ora 15:44
Actualizat: 19.03.2025, ora 18:02
- Sergej Barbarez, 53 de ani, vine la București cu naționala Bosniei. El va fi vineri primul adversar al lui Mircea Lucescu în preliminariile CM 2026.
- La 19 ani, tatăl l-a păcălit și l-a trimis în Germania pentru a-l scăpa de războiul din Bosnia. Toți cei dragi i s-au alăturat, mai puțin mama, care a rămas în zona de conflict.
- Barbarez a impresionat fotbalul german și a jucat acolo 16 ani, întreaga carieră. A admis: „Oricât de ciudat sună, războiul mi-a dat șansa de a avea o viață mai bună”.
Sergej Barbarez e selecționerul Bosniei din aprilie 2024. Retras ca jucător în urmă cu 17 ani, are de mult timp licența de antrenor, dar nu a mai pregătit nicio echipă până acum. A vrut să antreneze Bosnia și, într-un final, a reușit.
A fost mereu cu sufletul legat de țara lui, chiar dacă a trăit foarte mult în Germania.
La mijlocul anilor ‘90, când se impunea în Bundesliga, Berti Vogts i-a propus să joace pentru „Mannschaft”, dar el a refuzat. Voia numai tricoul albastru, pe care l-a purtat în cele din urmă, după război.
Tatăl lui Barbarez l-a păcălit pentru a-l putea scoate din Bosnia înainte de război
Războiul care a durat mai mult de trei ani, între 1992 și 1995, a distrus Bosnia, a sfâșiat-o, aproape 100.000 de oameni pierzându-și viața în conflictul civil care a opus cele trei etnii, sârbii ortodocși, croații catolici și bosniacii musulmani.
„Mama e musulmană, tata ortodox, nimic din toate astea nu ar trebui să conteze”, protesta cândva Sergej Barbarez.
Peste două milioane au părăsit țara, inclusiv el. Nu voia, dar tatăl său l-a păcălit pentru a-l face să plece.
În decembrie 1991, când Sergej era un tânăr de 19 ani care tocmai semnase primul contract la Velez Mostar, părintele a simțit că războiul se apropie de orașul lor. În Croația, începuse de nouă luni.
Războiul e cel mai rău lucru. E îngrozitor, o catastrofă. Nu se poate întâmpla ceva mai urât. Sergej Barbarez, selecționerul Bosniei
Atunci, înainte de Anul Nou, l-a trimis la Hanovra. I se spusese că va rămâne doar două săptămâni la unchiul său, stabilit acolo. Dar tatăl plănuise împreună cu fratele să facă orice pentru a-l ține în Germania.
Barbarez: „Ești nebun? Mă întorc în două zile acasă”
Barbarez voia să se întoarcă. „Urma să intru în armată, pentru că serviciul militar era obligatoriu un an. Apoi, m-aș fi dus înapoi la Velez pentru a fi fotbalist profesionist”, și-a amintit într-un interviu pentru Die Welt, ziar care i-a redat povestea.
A admis că „dacă nu era războiul, nu aș fi venit niciodată în Germania”.
Unchiul i-a pregătit însă în secret o probă la Hannover, formația locală. Vorbise cu antrenorul Frank Pagelsdorf, avea totul stabilit.
I-a zis lui Sergej că ies la o plimbare, îndreptându-se spre stadion. Știa cât iubește fotbalul. La teren, l-a întrebat: „Nu vrei să dai puțin în minge cu băieții?”.
Pagelsdorf a fost impresionat, l-a invitat să mai vină la pregătire și puștiul s-a dus.
Într-o dimineață, unchiul l-a anunțat că Hannover vrea să-l transfere. „Ești nebun? Mă întorc la Mostar în două zile!”, i-a răspuns băiatul. Dar nu a mai revenit acasă. I s-a explicat ce înseamnă războiul și că, foarte curând, cei dragi vor veni și ei.
Tatăl, sora și iubita lui Sergej au părăsit Bosnia în 1992. Mama sa a refuzat, alegând să rămână la Mostar în toată perioada luptelor.
Mama a fost cu siguranță nesăbuită. Totuși, la vremea aceea, nu credeam că războiul va dura atât de mult. Sergej Barbarez, selecționerul Bosniei
Barbarez: „Războiul mi-a dat șansa de a avea o viață mai bună”
Pagelsdorf nu a uitat cum l-a descoperit pe Barbarez. „Sergej venea cu un sac de plastic în care își ținea echipamentul.
Am făcut o dată pregătire fizică, în pădure, și el a fost cel mai rapid. M-am gândit: dacă un tânăr are ambiția să se autodepășească într-o asemenea situație, nu-l pot lăsa să plece”, a declarat antrenorul pentru RND.
Și a continuat să joace în Germania până la sfârșitul carierei, 16 ani mai târziu, în 2008.
„Oricât de ciudat sună, războiul mi-a dat șansa de a avea o viață mai bună”, a afirmat Barbarez.
Pagelsdorf l-a apreciat atât de mult încât l-a vrut mereu la echipele sale. L-a luat și la Union, și la Hansa, și la Hamburg.
La Hamburg s-a simțit cel mai bine și a rămas cel mai mult. Șase sezoane, între 2000 și 2006.
Încă de la prima stagiune, a fost golgeterul Bundesligii, alături de danezul Ebbe Sand (Schalke). Ambii cu 22 de goluri.
A devenit un nume important în istoria lui Hamburg, iubit de fani nu doar pentru calități, ci mai ales pentru implicarea totală.
Sergej era un jucător complet. Incredibil fizic, viteză extraordinară, foarte bun în duelurile aeriene. Avea inteligență de joc și era extrem de periculos în fața porții. Frank Pageldorf, antrenorul lui Barbarez
Barbarez a jucat pentru Bosnia. Și antrenează Bosnia. Așteaptă prima victorie
În primăvara lui 1998, la 26 de ani, s-a întors acasă, la Mostar, și a debutat pentru naționala Bosniei.
„Am fost nespus de bucuros, însă era înfiorător să văd distrugerea din jur”.
A purtat opt ani tricoul albastru al selecționatei, timp în care a fost declarat de trei ori la rând cel mai bun fotbalist al Bosniei: 2001, 2002, 2003.
Astăzi, la 53 de ani, Barbarez e antrenorul acestei echipe și același Pagelsdorf crede că Sergej se poate impune: „A fost întotdeauna ambițios ca jucător și a înțeles jocul. E și un tip încrezător. Toate sunt avantaje și când ești antrenor”.
Prima partidă, 0-3 în amicalul cu Anglia, în iunie 2024, urmat imediat de alt eșec, 0-1 în Italia.
În toamnă, a avut o misiune dificilă, în Liga Națiunilor A, într-o grupă cu Germania, Olanda și Ungaria. A strâns două egaluri, pierzând de patru ori.
Încă așteaptă prima victorie ca selecționer.
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
