Publicat:
12.11.2026, ora 15:07
Actualizat: 12.11.2026, ora 15:08
- Mihai Stoica pleacă de la FCSB. Pierde funcția, dar câștigă ceva ce nu are preț pe această lume: libertatea fără grade de comparație. Nu libertatea absolută, dar dreptul de a răspunde pentru ceea ce faci.
- MM Stoica a petrecut mai mult de două decenii la FCSB, unde l-a avut patron pe Becali.
- E un test de rezistență, dar și o acceptare și validare a modului în care Gigi a condus și s-a comportat. De azi, MM e un om liber.
Ceea ce era de așteptat să se întâmple la FCSB, după haosul din ultimele zile, s-a întâmplat. Mihai Stoica a renunțat să continue ca manager.
Decizia vine după peste 16 ani consecutivi petrecuți la această echipă, interval în care, așa cum e valabil pentru orice club din lume, au fost și rezultate mari, dar și umilințe mitice.
„Libertatea e doar libertate!”
Mihai Stoica pleacă singur, de bunăvoie, dar el, de fapt, a fost împins de Becali spre acest gest. E o mare diferență între a pleca de bunăvoie și a fi dat afară. Aparent, demisia e un moft. Nu e. Ea creează o altă bază a încrederii.
Gigi Becali i-a îndepărtat toți oamenii din club la foc automat. Demisia lui MM era gestul firesc în ceva ce, totuși, a fost și este complet nefiresc la acest club.
În reclama pe care Loredana Groza și-a făcut-o concertului care a avut loc pe 7 noiembrie și care s-a numit „Libertate”, în spoturile difuzate la radio se spunea așa: „Libertatea nu are grade de comparație. Libertatea e doar libertate. Și-atât!”.
Abia începând de astăzi, după ce l-a anunțat pe Becali că pleacă de la FCSB, Mihai Stoica e un om liber cu adevărat.
De azi, e drept în afara FCSB-ului și a muncii de manager, gândește, acționează, decide, alege exclusiv cu propria minte. Cât timp a fost la FCSB, niciodată n-a avut libertate în sensul de a asuma tot.
A avut doar grade de comparație ale libertății. În anumite sezoane, în anumite alegeri, în multe situații, mici sau mari, dar nu așa cum un om poate s-o aibă, ca să înflorească profesional.
MM la FCSB
Când lucrezi într-un loc peste 20 de ani, în două mandate, îți asumi și bunele și relele din acel loc. MM și-a asumat inclusiv supunerea în fața lui Becali. I-a validat modul de a conduce.
Da, de multe ori a și fost lăsat să decidă. Și a decis bine, a inventat antrenori, a văzut jucători pe care nimeni nu-i văzuse până la acel moment și i-a adus, ulterior aceștia confirmând. A și greșit, așa cum se întâmplă cu noi toți, indiferent ce meserie facem.
Dar nu despre bune și rele e discuția, ci despre libertate. Fiindcă în privința ei lucrurile sunt mult mai simple: o ai sau nu o ai. Iar la FCSB nu există libertate pentru cei care se află sub Becali. Există salarii bune, foarte bune, există condiții la baza de pregătire, există expunere, succes, trofee, cupe europene, dar nu și libertate așa cum e definită ea, adică „libertate și-atât”.
Nu ai libertate când trebuie să te supui stăpânirii, așa cum se exprimă Becali. Nu se numește libertate, atunci când propriile opinii sunt schimbate de afirmațiile pe care patronul le face imediat după meciuri și care îți afectează sau influențează jocul sau activitatea.
De ce a acceptat MM situația de la FCSB
Pentru Mihai Stoica nu e un moment atât de greu cum a fost în 2007, când a plecat prima dată de la FCSB. A realizat de atunci și până în prezent că sunt lucruri pe această lume mult mai importante decât fotbalul și o funcție într-un club.
În acest interval a fost condamnat, a fost închis, fata lui a fost diagnosticată cu cancer, pe care l-a învins. Și-a pierdut tatăl ceea ce, mai ales pentru bărbați, e o tranziție încapsulată într-o durere.
Sigur, când faci o meserie într-un domeniu pe care îl iubești și practic combini pasiunea cu jobul, e complicat de acceptat să faci pasul în spate și să te retragi.
Poate tocmai din acest motiv, Mihai Stoica a mers și tot mers pe acest drum, an după an. A acceptat o situație incomodă. S-a complăcut ca libertatea lui să aibă grad de comparație. Azi să fie mai mică, mâine mai mare, câteodată puțină, altădată poate mai multă. Dar niciodată, libertate și atât!
Scena din „Povestea Slujitoarei” și ce e mai valoros decât un titlu de campioană
Am mai scris despre o scenă dintr-un serial foarte apreciat în anii trecuți, care explică extraordinar de bine cum libertatea poate fi viciată până într-acolo, încât nici să nu mai realizezi de fapt ce înseamnă cu adevărat.
În serialul „Povestea Slujitoarei” tema dedicată se referă la asuprirea femeilor de către soții lor.
Printre altele, femeilor li se tăia un deget dacă vorbeau neîntrebate, erau sfâşiate de câini dacă apelau la metode contraceptive.
La un moment dat, una dintre ele e lăsată de soțul ei, denumit comandant, să conducă mașina preț de câteva minute. Decizia îi provoacă o satisfacție și bucurie imense. Practic, pierduse complet noțiunea de libertate și de viață liberă și se entuziasma pentru libertăți care îl alt context par mărunte.
La FCSB s-a întâmplat la fel. MM Stoica a condus atât cât i-a permis patronul. Niciodată 100%, întotdeauna cu imixtiune. Nu înseamnă că toate intervențiile lui Becali au fost negative ca efect. Dar au fost intervenții.
De azi, MM va încerca ceva ce poate i se va părea ciudat o vreme: va avea libertate și-atât. E un sentiment infinit mai valoros decât un titlu de campioană sau o primăvară europeană.
E primăvara libertății în mic, pe cadrul vieții fiecăruia, acolo unde datorăm sinceritatea celui mai complex critic: noi înșine.
