- Un grup al suporterilor clubului din Giulești a reacționat la imaginile cu băiatul care purta un hanorac cu însemnele Rapidului și care își apăra profesoara de cuțitul agresorului.
- Clubul, în schimb, tace. Să fie o reacție prudentă sau pur și simplu nepăsare?
Se întâmplă în România. Un elev de 13 ani atacă o profesoară cu cuțitul. O lovește în mod repetat. Profesoara se luptă cu el, nu fuge. Câți dintre noi aveam curajul să procedăm așa?
Un alt elev sare în apărarea profesoarei și se luptă cu agresorul. Impresionant! Cel de-al doilea elev este cu un an mai mic decât atacatorul, poartă ochelari de vedere și nu pare genul care participă la lupte în cartier.
Băiatul care își apără profesoara este îmbrăcat cu un hanorac inscripționat cu stema Rapidului, mică, și cu numele sponsorului, mare, Mobexpert.
Binele nu vine călare pe bolizi
Suporterii rapidiști din gruparea Original.1923 îl caută pe elevul care a intervenit în apărarea profesoarei. „Ne-a predat o lecție!” scrie în comunicatul lansat de aceștia, subliniind „curajul, omenia și spiritul rapidist” al copilului. Pentru că vorbim de un copil. La 12 ani, băieții încă se mai joacă cu mașinuțele.
Gruparea Original.1923 (1923 este anul fondării clubului din Giulești) vrea să răsplătească actul de curaj rar cu mai multe cadouri, printre care un abonament la meciurile Rapidului și face un apel pentru identificarea acestuia. Un gest frumos pentru elevul-erou.
Nu este exagerat termenul, copilul acesta este un erou. Binele ia forme improbabile, de aceea nu o să-l vedem niciodată venind călare pe un bolid cu tracțiune integrală.
Clubul avea un model de bună conduită. L-a ignorat
Parcă lipsește ceva din dezvoltarea ulterioară a poveștii. Te-ai fi așteptat și la o reacție a clubului Rapid, poate chiar înaintea aceleia a unei facțiuni a suporterilor. Nu era vorba să fi profitat de moment și să confiște identitatea micului suporter al culorilor alb-vișinii, dar câteva vorbe de bun simț acolo erau binevenite.
Comunicatul celor de la Original.1923 poate fi un model de atitudine sănătoasă pentru clubul care își tot clamează modernizarea. Mai mult ca sigur că și dacă vom avea o explicație pentru non reacție din partea conducerii clubului, aceea va pedala tocmai pe ideea de a nu fi exploatat întâmplarea în folosul imaginii Rapidului. Pentru a explica non-acțiunea sunt mereu resurse.
Cad clișee, ferea!
Dincolo de legătura cu totul aleatorie cu fotbalul. Exemplul micului viteaz de la Bistrița contrazice spontan mai multe clișee. Unul ar fi acela că toți copiii stau cu ochii în smartphone și, victime ale tehnologiei, nu mai știu nimic altceva. Uite că știu, ba au și conștiința civică și curajul pe care nu-l au mulți adulți.
Lupta profesoarei cu agresorul demontează alt clișeu, cel al nepăsării oamenilor de la catedră față de cei pe care îi instruiesc. Fals! Profesoara rănită nu s-a luptat doar pentru ea, își apăra clasa în fața atacatorului. De aceea când ne vom mai simți ispitiți să mai producem miștouri ieftine despre curajul femeilor, în general despre rolul de tolerate și asistate al acestora, ar trebui să ne dăm peste gură.
Cineva doarme
Clișeul numărul 3 este acela că noi am fi imuni la valul violenței criminale în școli. Că ororile se întâmplă la alții, iar noi suntem feriți prin grație divină.
Episodul Bistrița spune altceva. Și e cu atât mai grav cu cât se petrece într-o zonă a țării mai așezată, cu valori tradiționale solide, nu în buricul Bucureștiului pestriț.
Suntem pregătiți pentru așa ceva? Sigur nu, nimeni nicăieri nu este cu adevărat pregătit. Dar cum se face că individul care a atacat era notoriu pentru propagarea violenței în mediul online și nu a făcut obiectul nici măcar al unei supravegheri atente? Cineva doarme, nu?