CRISTIAN GEAMBAȘU Suntem tot în peșteri

• Nu valoarea aproximativă e problema fotbalului nostru, ci golăneala care respiră prin toți porii. Sincer, cu ce ați rămas după acest FCSB-Rapid 0-0?

După festinuri internaționale, cu 4 goluri la Londra între Arsenal și Liverpool și 8 la Milano cu Inter și Juventus în rol, un ospăț românesc cu destule mirodenii exotice.

FCSB-Rapid nu a avut strălucire de derby, dar nu a fost un meci plictisitor. Și oricum a fost altceva decât pomul lăudat Dinamo-FCSB, acolo unde deficitul de valoare al roș-albilor a fost evident.

Chiar în tranziția de la criză profundă la cristalizarea unui stil, Rapid este un adversar mai pe măsura campioanei în exercițiu.

Greu fără Bîrligea

Potrivit filozofiei speculativ provinciale care guvernează întreg fotbalul românesc, FCSB a sacrificat meciul cu Rangers pentru o ipotetică victorie în fața Rapidului.

Așa că după două partide din 6 puncte posibile s-a ales doar cu unul. Mai insistentă, campioana n-a avut nici calm, nici limpezime, nici un înlocuitor decent pentru absentul Bîrligea.

Miculescu nu se știe ce este - aripă, vârf retras, vârf de careu. În mod cert este un fotbalist slab.

Planul Rapidului

Rapid s-a prezentat cu un plan clar. Punctul 1, să nu piardă. Punctul 2, să profite de greșelile adversarului și să evite să se expună. Aparițiile lui Boupendza, dar mai ales N’Jie se simt, dar integrarea nu este completă.

În continuare sufletul echipei este Petrila, secondat cu discreție, dar consistent de Christensen. Siegrist rămâne singurul lucru bun lăsat moștenire de Neil Lennon.

Galerie foto (29 imagini)

+29 Foto

labels.photo-gallery

Ce mai vreți?

S-a terminat meritat 0-0. Doar ce văzuseși 10 goluri mai devreme la englezi și la italieni, ce mai vrei măi telespectatorule?

Cu toate astea, pe ecrane susură comentarii elogioase despre spectacolul oferit de meci și simți nevoia să te ciupești ca să te convingi că nu ai adormit și astfel ai scăpat ceva.

Ceea ce cred că ne separă fundamental de marele fotbal nu este diferența de valoare, ci lipsa de civilizație. Senzația de golăneală grețoasă și de infracționalitate latentă plutește și pe teren, și în tribune.

Epoca de piatră și foc

Fotbalul nostru nu a depășit epoca de piatră a petardelor aruncate din peluzele războinice care pun taxe mafiote suporterilor neafiliați.

Vezi ce face Olaru când are mingea la picior, dar vezi ce face Olaru și când nu mai are mingea la picior.

Vezi că Șumudică și Charalambous sunt pe punctul să se ia la bătaie.

Și nu are cum să îți placă. Și dacă zici că nu îți place, ești trimis la teatru. La pension. Mai bine. Lipsa de civilizație este problema fotbalului nostru, nu lipsa de valoare. Și pentru lipsa de civilizație nu avem antrenori.