CROAȚIA - ITALIA în 4 momente Reverența în fața lui Modric, aura lui Calafiori + „Andiamo a Berlino!” reloaded

• Ca ziariști, uneori lăsăm să câștige și latura noastră emoțională. Și ce bine că o facem!

La finalul meciului Croația - Italia 1-1, deși era fericit că naționala sa merge mai departe, jurnalistul italian Francesco Repice a fost trist pentru eliminarea prematură din turneu a unui jucător fabulos de la rivali. Repice nu a avut o întrebare pentru Luka Modric, ci o solicitare mai specială, pe care mai mulți dintre noi am vrea să i-o transmitem, dacă am putea: „Te rog, nu te retrage…”.

„Vreau să-ți mulțumesc pentru tot ce ai făcut nu doar în această seară, ci de-a lungul întregii tale cariere. Aș vrea să te rog să nu te retragi niciodată, ești unul dintre cei mai mari jucători ale căror meciuri le-am comentat. Îți mulțumesc”, a fost reverența ziaristului, la conferința de presă a decarului croat.

La 3 luni distanță de 39 de ani, Modric a fost atins de cererea neașteptată: „Grazie, mulțumesc din tot sufletul pentru aceste minunate cuvinte. Și eu aș vrea să continui să joc pentru totdeauna. Dar probabil va veni momentul când îmi voi pune ghetele în cui. Momentan voi continua să dau totul. Îți mulțumesc pentru aceste cuvinte…”. I-a făcut cu ochiul și i-a mai spus o dată „grazie”.

Testament al decenței și al bucuriei unui fotbal pe care Modric l-a respectat și continuă să-l respecte prin tot ceea ce face în teren și în afara lui.

Grazie a te, Luka!

Unde va fi finalul pentru indispensabilul LM10 nu știm, dar ceea ce știm e că și lui îi e la fel de greu să renunțe cum ne-ar fi multora dintre noi să ne imaginăm fotbalul fără el. Așa că ținem toți cu dinții de această poveste frumoasă, în speranța că sfârșitul nu va veni (prea) curând.

„Cu alt antrenor nu jucam”

Apoi, avem conștiința de sine a lui Giovanni Di Lorenzo, care a făcut un meci mai mult decât dezastruos cu Spania, dar a fost integralist cu Croația.

Fundașul pe care Luciano Spalletti îl iubește ca pe un fiu și căruia i-a mai acordat o șansă pe care nu o merita a spus după meci la Rai, cu un self-awareness reconfortant:

Să vorbim sincer și clar: știu că nu aș fi jucat azi dacă era alt antrenor. Dar să simt această încredere e extrem de important. Am fost criticat pe bună dreptate, dar știu că nu sunt de fapt jucătorul pe care l-ați văzut cu Spania. Voi continua să dau totul, voi încerca să-mi păstrez echilibrul Giovanni Di Lorenzo

Aura lui Richy Calafiori

Să mai vorbim de Calafiori? Neapărat. Fuoriclasse la 22 de ani. Fundașul a cărui aură retro a cucerit internetul a avut o motivație importantă pentru evoluția de aseară: „Nu știu de unde am găsit energia pentru acțiunea din final. E dificil de explicat. Dar aveam nevoie să mă revanșez pentru autogolul cu Spania și am reușit! L-am văzut cu coada ochiului pe Zaccagni și i-am pasat”.

93% acuratețea paselor, 3 pase-cheie, 100% dueluri câștigate și un assist miraculos pentru Zaccagni. Dar miracolul e altul, readus în atenție de jurnalistul Sky Sport Angelo Mangiante.

Pe 2 octombrie 2018, Calafiori și-a rupt toate ligamentele genunchiului stâng, plus meniscul și capsula articulară, la un meci AS Roma - Viktoria Plzen, din Youth League. Cariera lui părea terminată la doar 16 ani.

„Așa ceva se întâmplă odată la 10 ani în sport și doar în motocross, nu în fotbal”, i-au spus medicii.

Daniele De Rossi i-a fost mereu alături în acea perioadă, la Clinica Villa Stuart. I-a dat forță și curaj în cel mai dramatic moment. I-a fost idol și frate mai mare.

O operație în SUA i-a salvat cariera. Un an de pauză, apoi o recuperare ce a părut infinită. Acum, a venit răsplata supremă: un turneu de Campionat European cu el în prim-plan.

„Andiamo a Berlino!”

Golul care duce Italia la Berlin a fost comparat cu cel care a dus Squadra Azzurra în finala CM 2006, disputată tot în capitala Germaniei.

Două reușite all'ultimo respiro - clar de valori diferite - dar a căror asemănare peste timp nu le-a scăpat microbiștilor: „Andiamo a Berlino!” s-a strigat aseară peste tot în Italia, la distanță de 18 ani.

„M-am gândit la golul lui Del Piero cu Germania, din 2006, imediat ce a fluierat arbitrul finalul. Alex este eroul meu, am avut postere cu el în cameră”, a spus emoționat Zaccagni. Deci nu e o coincidență :)

Bonus: Spre ce trebuie să tindem

Să fim mai oameni decât suntem deja. Nu e de aseară, e de la meciul cu Spania, dar îmbrățișarea lui Spalletti cu jurnalistul Marco Nosotti, care și-a pierdut soția acum câteva zile - Silvia era grav bolnavă de mai mult timp, ne reamintește de lucrurile importante. Cele de viață și de moarte. Sunt câteva. Și da, și fotbalul e unul dintre ele.