IOANA MIHALCEA Napoli, muzeul sentimentelor

• SSC Napoli e iar campioană, dar titlul în Sud nu e doar încă un trofeu. E mult mai mult de atât, iar explicația o găsim chiar în peluză.

În Curva B de pe „Maradona”, la meciul de titlu, gazdele au desfășurat o capodoperă. O scenografie imensă, o „gigantografie” - cum au numit-o italienii, ceva ce doar în Napoli putea apărea - prin prisma personajelor și a înțelesurilor.

În aparență: „Il tricolore” - simbolul scudetto - e smuls de pe tricoul nerazzurro al unui copil interist de către un ștrengar napolitan, un „scugnizzo” care râde cu gura până la urechi, spunând parcă „Dă-mi înapoi ce mi-ai luat!”.

Sub culorile pânzei: straturi și straturi de semnificații.

O fabuloasă operă de artă în care au intrat eliberarea, emoțiile, temerile, lacrimile și îndrăzneala de a spera la un final fericit. Un episod magnific din viața dificilă a unui oraș care trăiește din toate puterile sale pentru fotbal. „Abbiamo un sogno nel cuore, Napoli torna campione….”

În același timp, în Curva A, apăruse o serie de bannere: „Este lupta unui oraș împotriva unei întregi națiuni. Nicio frică… fără teamă… cuceriți un alt «tricolor» pentru Napoli”.

Gennarino, simbolul libertății

Copilul napolitan reprezentat în tablou este Gennaro Capuozzo, erou al celui de-al doilea război mondial.

În 1943, la doar 11 ani, Gennarino a fost ucis de explozia unei grenade germane, pe când lupta pe Via Santa Teresa degli Scalzi, în timpul celor „Patru zile ale orașului Napoli”. Atunci, populația s-a revoltat împotriva ocupației germane și a determinat Wehrmacht-ul să se retragă, printr-o mișcare incredibilă de rezistență.

Un mesaj de identitate napolitană, de dragoste și de apartenență, interpretat de un suporter al lui Napoli într-un mod emoționant:

„«Avanti scugnizzi» nu este doar un banner. Este o chemare străveche. Napoli își spune povestea prin cei mai adevărați fii ai săi: cei care luptă cu inima, cu capul sus, cu mâinile goale, pentru totdeauna.

În 1943, au fost tocmai «scugnizzi» – copiii străzii, ai aleilor – cei care au luptat împotriva naziștilor pentru a elibera orașul.

Patru zile de revoltă populară, fără armate, fără ordine. Doar curaj, furie și dragoste pentru Napoli.

I-au numit «eroi fără uniformă».

Astăzi, în Curva B, aceiași «scugnizzi» revin la viață. Ei smulg scudetto așa cum și-au smuls libertatea.

Un gest simbolic, puternic: parcă ar spune că fotbalul, pentru Napoli, nu este doar sport. Este mândrie, răscumpărare, identitate.

Aceasta nu este doar o scenografie. Este o frescă. Un act de dragoste. O pagină de istorie pictată cu inima și strigată cu sufletul. Este orașul care își recâștigă locul în lume, în felul lui”.

Istorie, lupta impresionantă pentru libertate, plus puțin din Caravaggio, din Quartieri Spagnoli, din Pino Daniele, din atmosfera seriilor „Gomorra” și „Prietena mea genială”, din Maradona, din Vezuviu, din sufletul acestui oraș și al tuturor celor care l-au populat, îl populează sau au trecut măcar o dată pe-acolo și nu le-a mai ieșit din minte și din inimă.

Napoli nu a văzut multe titluri, nu are mulți idoli în adevăratul sens al cuvântului, pentru că a cultivat o obsesie nepământeană pentru Maradona și doar pentru el, dar are acest fel de a trăi cum rar găsești. E chintesența unui oraș și a unui club, care sunt practic rostite într-o singură suflare.

„Amma faticà”

Ca o completare a capodoperei, acestea au fost două dintre cuvintele spuse de Antonio Conte la prezentarea oficială din iunie anul trecut și au devenit motto-ul acestui sezon magistral.

„Amma faticà - Avem de muncă”, spunea atunci Conte, care avea dura menire de a-i readuce cheful de fotbal unei echipe ieșite din formă, plafonate și plictisite.

I-a alergat pe jucători toată vara până li s-a făcut rău (literalmente), a reprogramat mintea unui căpitan care se gândea să plece chiar la Juve, a ales jucătorii cu care știa că va reuși, a rezistat în fața unui patron mult prea implicat și dificil, pe care a știut să-l țină la distanță, deși cu eforturi supraomenești.

Fotografia lui Antonio Conte, care s-a pozat mai demult alături de un graffitti cu al treilea titlu al lui Napoli, sperând că el îl va aduce pe al patrulea. A postat imaginea abia acum, din superstiție.

Pe zid, lângă 4 mai 2023, ziua în care Napoli a fost campioană, scria, legat de acel titlu: „Te-am visat… în toate nopțile”. Și Conte l-a visat. Și a reușit.

Primul antrenor din Sud care ia titlul cu o echipă din Sud. Ironic faptul că a reușit-o un simbol al celei mai mari rivale, din Nord!, dar poate ar trebui să-l privim ca pe o punte, nu ca pe o prăpastie. Fotbalul are întotdeauna cărările lui nebănuite și eroii lui neașteptați.

Forza Napoli Sempre!

Galerie foto (10 imagini)

+10 Foto

labels.photo-gallery