Cătălin Tolontan Copos sau Șucu?

• George Copos a luat Rapidul dintr-o poziție mult mai avansată decât cea moștenită de Dan Șucu.

Înfrângerea Rapidului, acasă cu „U” Cluj, redeschide rana lui Dan Șucu. Încă de când a venit în Giulești, omul de afaceri a spus că titlul Superligii e consecința certă a investițiilor sale. Locul 1, nimic altceva.

Din turnul său placat în culori închise, construit până la cer lângă Crowne Plaza, George Copos zâmbește.

„Gunoierii raiului”

Copos a luat două campionate cu „gunoierii raiului”, așa cum s-au autodenumit jucătorii rapidiști, ca să transforme într-un blazon insultele care li se aduceau pe stadioane.

Chiar așa s-a întâmplat. Când Rapid a câștigat primul titlu după 70 de ani, mii de fani s-au adunat, în fața stadionului, spre Calea Griviței.

Aveau lacrimi în ochi, erau urmașii ceferiștilor și oamenilor din cartierele bucureștene cu străzi înfundate. Jucătorii au venit în fața lor și au spus: „Dacă alții ne fac gunoieri, să știți că noi, rapidiștii, suntem gunoierii raiului”.

Unde era Rapidul lui Copos după doi ani

Numai că, atunci când zorim Rapidul, uităm ceva.

Ca să ajungă la cele două titluri de campioană, 4 Cupe și la „sfertul românesc de finală” de Cupă UEFA, jucat de giuleșteni cu Steaua, Rapid a pornit de pe locul 4. De acolo a luat George Copos echipa când a venit, întâi sponsor, în 1993, apoi patron, în 1995. Iar palmaresul acesta a fost realizat în 20 de ani.

Punctul de pornire a lui Șucu a fost mult mai jos. El a venit la o echipă nou-promovată în Superligă.

Apoi, e de discutat timpul. În ciuda văditei apetențe pentru miracole a lui Șucu, nu poți cumpăra timp, decât până la un punct.

În 1997, la doi ani după ce cumpărase Rapid, George Copos a dus echipa pe 8. În 2024, tot la doi ani de când Dan Șucu a luat 51% din Rapid, echipa a terminat pe 5.

Dacă privești lucrurile așa, din perspectiva istoriei adevărate, ești mai puțin aspru cu ceea ce se întâmplă acum în Grant.

Și cum să le privești altfel? Un gânditor spaniol a spus odată că „A rupe orice legătură cu trecutul e plagiatul urangutanilor”.

Un maraton

Momentul în care Rapid a reînceput să câștige campionate a coincis cu venirea lui Mircea Lucescu și s-a prelungit cu izbânda lui Răzvan Lucescu. Dar chiar și Lucescu tatăl a ratat titlul în primul sezon al său în Giulești, după teribilul final când Steaua a profitat de meciul onest al Craiovei în fața Rapidului.

Abia în vara lui 1999 a sosit primul titlu. Iar industria fotbalului de atunci era mai puțin sofisticată, de vreme ce Mircea Pascu, fără resurse financiare, ținuse Rapidul pe locul 4, de unde Copos l-a luat și a mers mai departe. N-a pornit spre Everest de la Mamaia, ci din tabăra de bază, de la 5.380 de metri.

Erau vremurile în care un factotum precum Mircea Lucescu reușea să determine soarta unui campionat.

Acum nu mai e așa. Complexitatea „afacerii fotbal” a crescut. Ideal e să-i ai pe MM sau pe Balaj președinte, pe Răzvan Lucescu sau Dan Petrescu antrenor și încă cel puțin 10-15 poziții importante la club și la echipă, ocupate de oameni competenți. E nevoie ca mai multe planete să se alinieze pentru performanță.

Rapidul lui Șucu a pornit cu 20 de metri în urmă de la linia de start, față de Rapidul lui Copos, și a considera că poți recupera asta pe parcursul unei curse de 100 de metri, într-o lume hipercompetitivă, e o iluzie. Mai bine accepți că e un maraton.

VIDEO: cele mai noi imagini din sport