Dan Udrea Cum (se) scapă un huligan în România

• Jandarmeria ne spune că nu se poate, dar e interesată de imagine. Dinamo a încercat o manipulare, apoi și-a prezentat scuze. Mai jos, evenimentele și învățămintele

Astăzi se împlinesc 4 săptămâni de la incidentul din finalul meciului Dinamo - Botoșani. Atunci, un spectator, de fapt un huligan, a aruncat cu un scaun din tribună înspre arbitrul asistent, pentru a-l pedepsi fiindcă anulase un gol marcat de Dinamo. Un gol dintr-un ofsaid imens.

De 4 (PATRU) săptămâni, huliganul își vede bine-mersi de viață. 4 (PATRU) săptămâni în care a fost liber să meargă și la alte meciuri, poate să facă și alte gesturi iresponsabile ori cu consecințe grave.

Comparativ, la un meci de Serie A (Italia), un spectator acuzat de acte de rasism a fost identificat în 4 minute (MINUTE), apoi evacuat de pe arenă, interzis și condamnat și penal.

Aici e însă România și lucrurile funcționează altfel.

Cum funcționează? Fix ca în aceste săptămâni, în care un agresor nu doar că n-a pățit nimic, dar nici măcar n-a fost identificat.

Galerie foto (5 imagini)

+5 Foto

labels.photo-gallery

Faptele. Cronologic

• Meciul are loc pe 27 septembrie
• Pe 10 octombrie, GOLAZO.ro solicită oficial Jandarmeriei să răspundă dacă a identificat huliganul
• Pe 13 octombrie, Andrei Nicolescu, șeful lui Dinamo, club organizator la acel meci, participă la o emisiune la Prima Sport, unde e întrebat de moderatorul Silviu Tudor Samuilă despre incident. Iată dialogul:

Andrei Nicolescu: A fost un incident izolat, pe care nu aveam cum să-l prevenim. Chiar nu ne-am gândit că cineva poate să rupă un scaun și să arunce cu el în teren.

Silviu Tudor Samuilă: Domnule Nicolescu, l-ați identificat?

A.N.: Da, l-am identificat pentru că avem imaginile. Acest incident chiar e un exemplu de „așa nu!”, pe care trebuie să-l scoatem în evidență pentru a conștientiza cât de mare e impactul negativ asupra vieții unei echipe. Un suporter inconștient.

• Pe 16 octombrie, Jandarmeria răspunde solicitării GOLAZO.ro: „Am înregistrat cererea dvs, vom reveni”. 
• Pe 21 octombrie, Jandarmeria răspunde și susține că huliganul nu a fost identificat fiindcă „incidentul nu a fost filmat de camerele de supraveghere ale stadionului”. 
• Tot pe 21 octombrie, cei de la stadionul Arcul de Triumf susțin că „Jandarmeria nu a cerut niciodată imaginile de la acel meci”!
• Pe 22 octombrie, Jandarmeria cere oficial, printr-o adresă, imaginile de la administrația arenei Arcul de Triumf. 
• Pe 23 octombrie, dialog pe care l-am avut cu Andrei Nicolescu, președintele lui Dinamo:

Dan Udrea: Domnule Nicolescu, vreau să lămurim ce ați declarat în emisiune la Prima Sport, referitor la acel incident.

Andrei Niculescu: Ce e de lămurit?

D.U.: Ați spus că agresorul a fost identificat.

A.N.: Nu am spus așa!

D.U.: Chiar acum am revăzut pasajul și fix așa ați declarat.

A.N.: Am vrut să spun că există imaginile de la acel incident.

D.U.: Eu vă spun ce ați declarat și anume că l-ați identificat…

A.N.: Dacă m-am exprimat așa am greșit și dacă e nevoie prezint și scuze.

• Pe 24 octombrie, Dinamo solicită și ea către Arcul de Triumf, la aproape o lună de la acel meci, imaginile cu ultimele 20 de minute ale partidei cu Botoșani.

Meciul Jandarmeriei e cu presa ori cu huliganii?

Acestea sunt faptele. A fost nevoie de o solicitare și câteva întrebări din partea unui redacții de presă sportivă, GOLAZO.ro, pentru ca Jandarmeria și Dinamo să se agite pe acest caz.

Jandarmeria ridică din umeri, susține cu nonșalanță că „nu l-am putut identifica pe cel care a aruncat scaunul fiindcă nu sunt imagini”. Și gata, asta e tot.

Pentru cine nu știe, Jandarmeria are în stadion oameni care filmează, tocmai pentru a avea resurse suplimentare, filmate din alte unghiuri decât camerele stadionului. Ce făceau acei angajați? De ce n-au filmat?

Jandarmeria poate răspunde la aceste întrebări în loc să piardă timpul catalogând articolele din presă, pe acest subiect, ca fiind tendențioase!

Cel mai bun mod de a apăra imaginea Jandarmeriei este identificarea huliganului și penalizarea lui conform legii. Bosumflarea celor din birourile generalilor de brigadă, supărați că presa insistă pe un subiect din care instituția lor iese cam șifonată, nu ajută la nimic.

Revin suspiciunile

Și, cu toate astea, huliganul rămâne un John Doe, un necunoscut, un mister. Jandarmeria ne spune însă că știe cine stătea în acea zonă a stadionului, de unde s-a aruncat cu scaunul. Că e o facțiune a galeriei denumită DNL, Dinamo Nostrum Lux.

De multe ori a existat suspiciunea că brigăzi diverse din galeriile echipelor de fotbal sunt controlate și folosite de partidele politice atunci când e cazul. Și, la schimb, acestea primesc protecție pe stadioane și nu doar acolo.

Era un bun prilej pentru Jandarmerie să demonteze acest mit. N-a făcut-o. N-au mers camerele, se pixelează imaginea, nu e surprins momentul. Multe argumente, o singură concluzie: individul a scăpat.

Dinamo, la rândul ei, a încercat o manipulare ieftină. A anunțat, cu subiect și predicat, prin vocea supremă din club, că agresorul a fost identificat, că va fi dat exemplu, că se vor trage învățăminte de acolo. O minciună, care s-a terminat doar cu prezentarea unor scuze. Și atât. Huliganul e tot scăpat.

Ce ni s-a promis

Când s-au construit noile stadioane, ni s-a transmis că putem merge mai relaxați la meciuri. Că oamenii își pot lua copiii cu ei, că femeile se vor simți mai în siguranță, pentru că de acum totul e monitorizat și filmat.

Un arbitru a fost la câțiva centimetri să se trezească în cap cu un scaun, iar un stadion construit cu aproape 30 de milioane de euro nu oferă imagini suficient de bune pentru ca Jandarmeria, structură dintr-un Minister care a avut buget în 2024 peste 5,5 miliarde de euro, să-l poată identifica. Și gata, asta e tot.

Ce primim

Când o instituție a statului ridică din umeri și ne răspunde că „nu se poate”, indiferent la ce situație se referă, înseamnă că statul a eșuat. Nu mai contează explicațiile, contextul, conjunctura, alibiurile.

Când în joc e și siguranța unui cetățean, indiferent că e fotbalist, pieton, arbitru sau om care își plimbă câinele în parc, atunci putem readuce în prim-plan declarația făcută de Klaus Iohannis acum 3 ani. Și care e mai actuală ca niciodată:

Statul român a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetățenii. Klaus Iohannis, președintele României

E drept, nici cu Iohannis nu sunt multe imagini protejându-i pe români.