„Iartă tot! Începe cu tine”Replică după declarațiile controversate făcute de Alin Stoica

• Alin Stoica a fost abordat de presa belgiană pentru a comenta meciul cu România de la Euro 2024.
• Iar fostul mijlocaș al lui Anderlecht le-a spus jurnaliștilor că regretă că a îmbrăcat tricoul României, apoi l-a jignit pe Gică Hagi și i-a desființat pe „tricolori”.
• Politologul Adrian Urse îi transmite un mesaj lui Alin Stoica după declarațiile controversate.

de Adrian Urse

Te-am urmărit prima oară cu foarte mare atenție târziu, abia la FC Național, dar asta numai pentru atenția mea era solicitată din multe direcții în adolescență, iar eu o lăsam plecată fără protest, motiv pentru care nu te-am prins, meci de meci, la Anderlecht. Ai să mă ierți, pentru că sunt convins că ai să înțelegi.

Să îți spun drept, am fost uluit. Aveai ceva. Ceva mare, în ochii mei de atunci. Țineai capul sus, înțelegeai perfect ce se întâmplă în jurul tău, unde sunt ceilalți, unde vor fi peste 20 de secunde.

România - Belgia. „Te-ai văzut nevoit să pedepsești totul în jur”

Erai foarte, foarte sigur pe relația ta cu mingea, iar ea părea să nu aibă nicio frântură de impuls de a se revolta împotriva vrerilor tale. Nu mai văzusem asta în campionatul nostru de când se retrăsese Dănuț Lupu, purtătorul primei mele uluiri.

Aveai și ceva care mă neliniștea și cred că nu eram singurul. O stare de spirit. Opusul celei pe care o avea Lupu. O încrâncenare de proporții cosmice, dar nu dintre cele care au creat tensiunile care i-au animat pe vreun Gattuso ori Roy Keane, ci mai curând, nu neapărat atipic pentru un fotbalist, dintre cele care au animat obsesia prăbușirii la Cioran (sau, disimulată, la Gascoigne).

Poate ar fi mai nimerit să îi spun încruntare fundamentală. O mină sisifică a unuia condamnat să bată, în fiecare zi, lovitura de pedeapsă executată de Baggio în ‘94 și în mintea căruia s-a strecurat, Dumnezeu știe cum, convingerea că trebuie să se termine, de fiecare dată, la fel.

Sunt ferm convins că te-a păcălit cine susții că te-a păcălit, cum sunt convins că ai fi putut totul. Și poate că n-ai reușit niciodată să îți ierți episodul, din moment ce pari să îl trăiești continuu, așa că te-ai văzut nevoit să pedepsești totul în jur: pe autor, să nu mai câștige nimic din ce ar fi câștigat și, mai grav, pe tine, o voce dintre multele pe care le purtăm cu noi ținându-ți probabil un discurs impecabil despre cum, pentru restabilirea ordinii sacre, trădarea la care ai luat parte trebuie plătită cu orice o fi fost în inima lui Baggio în ‘94. La nesfârșit.

Din prea multul acestei tensiuni a ajuns până la noi pedeapsa ultimei tale declarații. Eu, unul, nu sunt supărat pe tine, pentru că sunt convins este conformă modului în care tratezi totul, mai ales pe tine, săpând continuu și scoțând în față tot ceea ce are aparența unui adevăr, cu condiția să fie brutal și greu de tolerat.

Și poate că ai identificat niște lucruri. Poate ne-ar fi fost mai greu cu niște Israel, Belarus și Ucraina în timp de pace, deși Churchill spunea că tensiunea psihică de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial l-a „întinerit douăzeci de ani”.

„Fotbalul românesc a urmat în ultimii 20 de ani același traseu ca Alin Stoica”

Nu știi sigur, cum nu știe nici vreunul dintre mulții care ți-au spus, sunt convins, că dacă ar fi avut înzestrările tale ar fi luat Balonul de Aur.

Nici România nu are înzestrările tale la EURO, nu înghesuite într-un singur jucător, dar pare să fi făcut din propria încrâncenare ceva mai din Gattuso, ajutată poate chiar de faptul că nu trebuie să ducă pe sine greutatea unor talanți.

Și da, fotbalul românesc a urmat în ultimii douăzeci de ani (coincidental, să ne înțelegem), același traseu cu tine ca fotbalist dar, nefiind tocmai om, are șanse nesfârșite.

Poate te-ar ajuta să te retragi de-a binelea, chiar fără gala pe care zeii ți-o hărăziseră sau, mai bine spus, promiseseră.

Știu că nu mai ai antrenamente și nici contract, dar câtă vreme persistă încrâncenarea de care vorbeam, și pare să persiste, ești încă ancorat în realitatea carierei tale și te pregătești încă să treci, și astăzi, peste trauma unei lovituri de pedeapsă esențiale.

Peste toate, ți-aș dori, cum îmi doresc și mie, ca partea din tine care caută bucurie să triumfe diseară în fața celei care caută să aibă dreptate.

***

Cine este Adrian Urse, în propria descriere

„Antreprenor sinusoidal, actualmente prăjitor de cafea, politolog cu diploma de licență încă în arhivele Universității, pasionat de sport de la un penalty apărat de Răzvan Lucescu lui Lupu în 1995, fugit de acasă pentru a vedea finala Cupei României din 2000 și uneori antrenat de gânduri îndeajuns cât să le aștearnă pe hârtie”.