Cristian Geambașu Dorință și talent

• Dorință și talent. Sau talentul pus în slujba dorinței. În traducere liberă așa s-ar putea traduce numele omului finalei de la Munchen. 

Désiré Doué. Désiré, dorință, Doué, talent. Sau dotat. Dotat pentru fotbal. Minunea de dată recentă a fotbalului francez, care îl face uitat pe Mbappe și îl eclipsează pe colegul Dembele.

Paris Saint-Germain a dezintegrat Inter cu o bogăție de exprimare fotbalistică pe care nicio finală de Champions League sau Cupa Campionilor nu a cunoscut-o în 7 decenii de existență.

Creația de maturitate a lui Luis Enrique a oferit reprezentația la care mulți visează. Fotbalul șampanie în absolut. Sau altfel spus Veuve Cliquot la halbă, nu în pahar de cristal, pentru că atunci când câștigi cu 5-0 în fața lui Inter, creatoarea istoricului catenaccio și călăul recent al Barcelonei, ai dreptul la bucurie neîngrădită.

Factorul destabilizator

Două goluri și o pasă de gol în contul lui Désiré Doué nu descriu suficient puterea de seducție fotbalistică a acestui jucător de 19 ani. Vârstă la care ai noștri sunt numiți și considerați „copii”.

Copilul Doué face totul cu o naturalețe care distruge orice sistem tactic, așa că din start Inter a pornit cu un handicap insurmontabil.

Sigur că aici putem vorbi și despre contribuția lui Vitinha sau a lui Fabian Ruiz, despre energia lui Hakimi, despre felul în care Dembele și Kvaratskhelia au măcinat flancurile apărării adverse, cu un Di Marco și Dumfries reduși la condiția de victime. La toate astea se adaugă bătrânețea explicită a lui Mkhitaryan și uzura lui Calhanoglu.

Dar elementul destabilizator, omul care a întors finala cu susul în jos rămâne Doué, omul care doar dă senzația că joacă de capul lui. La el, improvizația este parte a educației fotbalistice, nu mingicăreală de banlieue. El este noul hit al fotbalului, noua stea pe care fotbalul francez o propune ca alternativă la Mbappe.

Să ne minunăm de deznodământul acestei finale cu iz de corecție pentru Inter și să ne bucurăm că fotbalul se înnoiește cu un tânăr care a știut să stea la rând ca să îmbrățișeze Cupa cu urechi.

Este o formă de modestie asumată și sinceră care vorbește și anumite trăsături de caracter. Nu îți arăți vitejia la înfulecat plăcinte!