De ce sunt managerii marea problema a cluburilor din Liga 1?

La finalul sezonului trecut, personajele vocale din Liga 1 constatau pentru prima data cat de important este managementul unui club in obtinerea performantelor sportive. De la “hai sa aducem un superantrenor si sa facem 5 transferuri tari” se facea trecerea catre “hai sa gasim un om care sa ne conduca business-ul din fotbal".

Revelatia a avut loc pentru ca Unirea Urziceni tocmai castigase campionatul cu un lot slab cotat valoric, iar organizarea clubului a fost vazuta ca unul dintre cele mai importante atuuri ale acestei echipe.

Dezastrele financiare, renuntari si internari in spital

In plus, doua dintre echipele de prim plan constatau prin vocea finantatorilor ca au pierdut enorm de pe urma deciziilor gresite ale conducerilor executive.

George Copos reclama managementul dezastruos care consumase 8 milioane Euro din banii partenerului Fathi Taher, iar George Becali a tras linie si a vazut ca la sfatul conducerii clubului isi daduse acordul sa plateasca in fiecare luna 600.000 Euro plus taxe pentru salariile jucatorilor.

E vorba de jucatorii unei echipe care a terminat campionatul doar pe locul 6 si si-a obtinut dreptul de-a juca intr-o cupa europeana in ultimul minut al ultimei etape.

La Dinamo, situatia a fost grava intr-un mod special. Conducerea executiva a clubului s-a aflat in mainile unuia dintre actionari, Cristian Borcea.

Acesta s-a aflat la baza majoritatii deciziilor importante luate de club, iar rezultatul lor final a fost pierderea campionatului, caderea nervoasa a domnilor Borcea si Turcu, chiar internarea in spital a primului si anuntul de renuntare la postura de actionar a celui de-al doilea.

Incercarea disperata de-a gasi si de-a angaja un manager

In acest context, finantatorii de la Steaua, Dinamo si Rapid au incercat sa faca schimbari majore in managementul cluburilor. Prima descoperiere a fost ca nu poti gasi prea usor un om care sa aiba anvergura, viziunea si calitatile pentru a conduce o afacere complexa precum un club de fotbal.

De altfel, singurele doua nume care au intrat pe lista managerilor de succes din Liga 1 in viziunea finantatorilor echipelor din Bucuresti au fost Mihai Stoica de la campioana Urziceni si Dinu Gheorghe de la FC Brasov.

Primul a picat de pe aceasta lista la fel de rapid pe cum a si intrat. Oamenii care ar fi trebuit sa-l angajeze tin cont si de factori emotionali cand iau o astfel de decizie, iar problemele de atitudine ale lui Mihai Stoica l-au mentinut pe acesta doar pe lista celor laudati, nu si pe cea a angajatilor.

In aceste conditii, Dinu Gheorghe a devenit favoritul echipelor din Capitala. Pana la urma, totul s-a redus la aceste negocieri. Acordul presupunea si acordarea unor libertati de conducere pe care patronii cluburilor respective nu au fost inca pregatiti sa le ofere.

Totusi, cum a fost posibil ca doar un om din tot fotbalul nostru sa se califice pentru o astfel de pozitie?

De ce cluburile angajeaza fosti arbitri

Problema este una mult mai veche si tine inclusiv de lipsa unei profesionalizari a celor care activeaza in conducerile cluburilor. O buna perioada de timp, solutia a fost angajarea de fosti arbitri in managementul cluburilor de fotbal.

Cel mai simplu ar fi sa credem ca fostii arbitri au fost preferati dintr-un motiv cenusiu: si-au construit un puternic sistem de relatii atat in propria breasla, cat si in restul fotbalului, deci clubul care-i angajeaza tinteste beneficiul adus de relatiile angajatului. Exista insa si alte explicatii, unele la fel de puternic susinute de realitate.

De exemplu, un fost arbitru cunoaste foarte bine statul si regulamentele care stau la baza desfasurarii activitatii fotbalistice. in timpul activitatii, la fiecare 6 luni, fiecare arbitru primeste un test care cuprinde intrebari din aceste regulamente.

Prin cunoasterea amanuntita a acestora, ei pot anticipa probleme de care clubul s-ar putea lovi si le pot evita prin gasirea cailor de salvare din regulament. De altfel, intr-un fotbal care se joaca destul de mult si pe la comisii, aceste cunostinte devin extrem de pretioase.

Cum si-a angajat Timisoara managerul

Cand fostii arbitri nu au facut fata, s-a cautat in alte zone ale fotbalului nostru. Exemplul Timisoara este forte bun din acest punct de vedere: Ion Craciunescu nu a rezistat ca director general al clubului, iar inlocuitorul sau a fost Gheorghe Chivorchian. Nimic neobisnuit, cu exceptia motivelor pentru care acesta a fost considerat un manager potrivit.

Intr-o emisiune TV, presedintele Consiliului de Administratie al clubului, Marian Iancu, a fost intrebat care sunt competentele care l-au recomandat pe Chivorchian pentru aceasta functie.

Raspunsul a venit fara nicio ezitare: “Aveam nevoie sa ma protejez de sistem, aveam nevoie sa cunosc sistemul prin intermediul unui om din interior”.

Povestea italianului care nu era antrenor secund

Cateodata insa, nu e nevoie de un om din interiorul sistemului sau de un fost arbitru pentru a-ti acoperi o necesitate manageriala. Renzo Rossi a debutat in fotbalul romanesc la o echipa intre timp desfiintata, FC National. A venit la club in calitate de colaborator al lui Cristiano Bergodi si l-a urmat ulterior pe acesta la CFR Cluj, Rapid, Poli Iasi si Steaua.

O parte zdravana a presei sportive si o parte la fel de zdravana a lumii fotbalului l-au numit secund al lui Bergodi.

Totusi, Coverciano, una dintre cele mai reputate scoli de pregatire a profesionistilor din fotbal il numeste pe Rossi “manager sportiv”. Asta pentru ca italianul a urmat cursurile specifice de la academia italian si a obtinut o licenta care-i atesta pregatirea.

De altfel, cel atat de des numit “secundul lui Bergodi” este si singurul manager sportiv din fotbalul nostru care se poate lauda cu un titlu academic in aceasta zona.

Solutia instruirii academice si a importului de competente

Una dintre solutii pentru cluburi ar fi instruirea propriilor angajati prin trimiterea acestora la cursurile tinute de academiile de profil din tarile cu o cultura a managementului sportiv dezvoltata.

In felul acesta, ceea ce ii convinge sa angajeze fosti arbitri, adica instruirea acestora, ar regasi-o la un nivel superior in interior. A doua solutie le este deja cunoscuta unora dintre finantatorii din fotbal. Sa aduca specialisti de afara pentru aceste pozitii.

Au facut-o atunci cand au pus expati in fruntea unora dintre business-urile pe care le controleaza in diferite domenii, o pot face si in fotbal. In plus, exercitiul nu ar fi unul nou pentru ca importam deja competente in domeniul antrenoratului cu un succes evident.

Daca un antrenor instruit afara si cu experienta la nivel de amatori vine in Romania si face treaba, oare ce succes ar avea un manager strain cu experienta adevarata in conducerea unui club de fotbal?

* articol publicat inițial pe Hotnews.ro