CRISTIAN GEAMBAȘU Cui ne lași, Edi?

• Iordănescu Jr. lasă o moștenire frumoasă, dar incomodă în urma lui

Antrenorul generației de suflet a ales cu mintea și a plecat de la echipa națională. Despuiate de nuanțe, așa stau lucrurile.

Nu e nimic de acuzat aici, omul și-a făcut treaba cu dedicație și pasiune, iar acum, după ce a realizat mai mult decât spera și speram noi toți ceilalți, simte nevoia unui pas înapoi.

Repliere care să îi permită să petreacă timp cu familia și apoi, fiindcă proaspătul fostul selecționer este un om tânăr, să se orienteze pentru următorul pas în carieră.

Familia, cariera sau și, și?

Dacă se va gândi la familie, ca domnul De Bruyne, care sare de pe o cămilă sub blazon englezesc pe una sub steag saudit, Edi Iordănescu va lua și el drumul petrodolarilor.

Dacă va ține și la standardul profesional, am putea asista la o destinație mai prin Europa, nu neapărat first class, dar nici second hand.

În lumea fotbalului, circulă informația că Puiu Iordănescu nu este tocmai fericit că fiul nu a ales una dintre bănoasele oferte, preferând să se concentreze exclusiv pe echipa națională. Bilă albă sidef pentru Edi.

Apogeul

Edi Iordănescu și-a însoțit despărțirea de reprezentativă cu un comunicat generos, adresat în primul rând suporterilor. Bun comunicator, calitate pe care și-a cultivat-o cu grijă, antrenorul de 46 de ani a subliniat relația specială care s-a construit între oamenii de atâtea ori dezamăgiți, inclusiv la începutul mandatului său, și jucători.

Dezamăgiți de rezultate, dar și mai tare de atitudinea din trecutul nu foarte îndepărtat, fanii naționalei au simțit imediat când s-a produs scânteia.

Apogeul unității organice tricolori-suporteri a înflorit pe stadioanele din Germania. La Munchen, la Koln și la Frankfurt, suporterii români au oferit o imagine care i-a făcut campioni ai Europei nu doar prin numărul impresionant. Era atât de confortabil să fii român prin Europa zilele acelea, apoi prin faptele de arme de la Leeds și de la Strasburg ne-am revenit.

Generația de Suflet a ajuns să își știe singură drumul. L-am construit împreună, am adus principii și valori care nu pot să dispară peste noapte, am consolidat împreună o disciplină a muncii, un spirit de luptă și o mentalitate care vor rămâne Edi Iordănescu, comunicat către suporteri

Profil de selecționer

Plecarea lui Edi de la națională lasă un gol nu numai sentimental, ci și pur tehnic. Cei mai cinici spun că la baza hotărârii de a pleca stă și conștientizarea faptului că a obținut maxim din cât putea spera cu acești fotbaliști, care luați separat nu sunt totuși marfă de lux.

Dincolo de aspectul legăturii sufletești stabilite între fostul selecționer și jucători, aspect care a contat mult în obținerea rezultatelor, rămâne acum în sarcina federației să găsească un succesor potrivit.

Ce ar însemna potrivit e greu de spus. Unul care să continue munca pe aceleași principii, ar asigura o tranziție lină, dar e o variantă puțin probabilă.

Nimeni nu va vrea să copieze stilul Iordănescu Junior, e clar. Un selecționer care ar schimba din temelii - stil, profilul jucătorilor, abordarea din punct de vedere al relațiilor uman - ar risca să dea totul peste cap.

Mirel & Adi

Două nume se detașează de pe lista posibililor. Mirel Rădoi și Adrian Mutu nu sunt cei mai valoroși candidați, ci cei mai disponibili candidați.

Tineri și ambițioși, dar nu cu mari performanțe, ambii au un trecut la naționala U21 și cunosc temeinic nucleul de jucători care a dus campania Euro 2024.

Niciunul nu are galoanele profesionale ale seniorilor Mircea Lucescu (79 de ani!!) sau Laszlo Boloni (71), dar nici pretențiile financiare ale acestora. Oricum, vehicularea la nesfârșit a numelui Lucescu, la naționala României sau a Ucrainei, dar și la Rapid, ba chiar la Dinamo a devenit obositoare și neproductivă.

Dan Petrescu mi se pare că are o plăcere stranie să refuze, la fel Hagi, Dorinel Munteanu e prea provincial, în vreme ce Șumudică, antrenor senzorial, pare prea impulsiv.

La treabă, FRF!

Poate că nu ne-ar strica un antrenor cum e Marco Rossi, selecționerul Ungariei, dar experiența Christoph Daum a discreditat pe termen lung ideea antrenorului străin la națională.

Deocamdată să îi mulțumim lui Edi Iordănescu, chiar merită, și să așteptăm în liniște alegerea președintelui Burleanu și a lui Mihai Stoichiță.

Că ei hotărăsc, să nu dăm ocolul Casei Fotbalului. Nu este o întreprindere ușoară, dar șefii FRF au șansa să facă ce visează aproape orice microbist. Să numească antrenorul naționalei. Ba mai sunt și plătiți pentru asta.