SILVIU TUDOR SAMUILĂ Șumudică la ora bilanțului

• Se termină derby-ul. Șumudică duce degetul la gură – de data asta arătătorul -  și le face semn să tacă fanilor dinamoviști.
• Rapid nu câștigase meciul. Nici nu-l dominase. Reușise un 0-0 plin de încrâncenare, în care echipa sa avusese o singură ocazie, însă el avea aer triumfător. 

Și acum contextul. Rapid a investit în vară peste patru milioane de euro în aducerea de jucători. Dinamo? Zero lei.

În momentul instalării lui Șumudică în Giulești, diferența dintre Dinamo și Rapid era de patru puncte. La final de 2024 este de șapte. În aceeași zi a numirii antrenorului cu geacă albastră, Rapid era la trei puncte de play-off.

După alte 15 partide de campionat, a reușit să recupereze unul singur, Rapid terminând 2024 pe poziție a opta, la două puncte de Petrolul, club al cărui jucători au văzut ultimul salariu pe vremea mânecii scurte și al cărui antrenor tocmai a dat bir cu fugiții. E ceva de sărbătorit?

RAPID, ECHIPĂ DE PLUTON?

Șumudică împrăștie cu generozitate o idee falsă, aceea că Rapid nu s-ar număra printre forțele fotbalului românesc.

El sărbătorește un 0-0 cu FCSB, închide gura fanilor adverși după un alt 0-0, împotriva celeilalte rivale bucureștene, Dinamo, merge la galerie și se jură că ”duce echipa în play-off și că ia Cupa”, iar prin conferințe de presă transformă Rapidul într-un simplu arbitru al play-off-ului. Încă se dezbate dacă va fi central sau tușier.

”Aș dori să fac numai egaluri cu echipele din față și să le bat pe cele de sub mine” spunea la cald după partida de aseară. Are dreptate să gândească așa?

Zic să aruncăm o privire asupra cifrelor. Ele nu prea mint.

Vedem un Rapid puternic din toate punctele de vedere. Este clubul care a investit cel mai mult în aducerea de jucători. Acea sumă de 4.3 milioane de euro nu include și cheltuielile imense cu Boupendza și N'Jie, fotbaliști cărora li s-au achitat prime de instalare consistente.

E drept că o bună parte din plăți s-a făcut înainte de instalarea lui M.Ș. ceea ce îi oferă o oarecare scuză, însă Rapid e o forță a Superligii, iar bugetul de salarii pe 2023 o demonstrează.

Nu pun la socoteală faptul că datele financiare pe care cluburile sunt obligate să le afișeze pe paginile oficiale sunt calculate pe an calendaristic, nu pe sezon fotbalistic.

Ce înseamnă asta? Că se iau cheltuielile cu angajații pe a doua jumătate a ediției trecute de campionat și se adună cu cele din prima parte a actualului sezon.

Cu siguranță acel cuantum de 6.9 milioane de euro care plasa Rapidul pe poziția a 4-a, va crește semnificativ și nu m-aș mira să văd în bilanțul pe 2024 clubul giuleștean între primele două cluburi ca nivel salarial.

ȘUMUDICĂ SUB SUCIU

Problema reală ar fi dacă Șumudică ar fi convins că Rapid nu poate mai mult, că a rămas la nivelul de club-arbitru. Realitatea este că simpaticul antrenor al giuleștenilor s-a bătut o singură dată în viață pentru titlu, în 2016, când a reușit să-l și câștige.

În rest a antrenat echipe de mâna a doua și a treia, cu unele reușind performanțe remarcabile. Cu calcule de genul ”ciugulesc un punct aici, unul acolo, apoi bat acasă” e greu să treci la nivelul superior.

Galerie foto (6 imagini)

+6 Foto

labels.photo-gallery

Șumudică este dator. El știe asta, dar încearcă să joace rolul victimei. El nu a venit de la începutul sezonului.

A preluat echipa după șase etape în care Rapid acumulase doar cinci puncte iar printre adversarii săi din Superliga se numără Charalambous, Petrescu, Gâlcă, Hagi, Munteanu sau Rednic, toți foști sau actuali campioni.

E o competiție mai acerbă ca oricând. Dacă privești lucrurile din acest unghi, îți dai seama că Rapidului îi e greu să spere la mai mult de play-off și o prezență cât mai lungă în Cupa României.

Dacă însă vezi că Valentin Suciu a preluat-o pe Sepsi după opt etape, că era la un punct în spatele Rapidului în acel moment și că termină 2024 cu un punct peste bucureșteni, parcă nu ți se mai pare la fel de firească prestația mediocră din campionat a băieților lui Șumudică.