Olimpiada in zodiacul Beijing

Asadar am intrat in anul olimpiadei de la Beijing! Dupa Berlin 1936 si Moscova 1980, Olimpiada e din ce in ce mai aproape de un nou popas pe tarimul Ideologiei. La protestele organizatiilor pentru drepturile omului si ale dizidentilor chinezi, institutiile europene raspund proiectind asupra marelui imperiu comunist aceleasi iluzii pacificatoare, aceleasi sperante de reconciliere cu care ne-a obisnuit.

Cu un “fair-play” desavirsit, presedintele Parlamentului European “spera” ca jocurile olimpice din 2008 “sa marcheze schimbari pozitive in ceea ce priveste dialogul dintre guvernul chinez si tibetani”. Ca un veritabil “pedagog de scoala noua”, Europa se dezice de tehnica motivarii negative, refuza sa administreze Chinei vreun “stimul” aversiv. E mai bine sa foloseasca numai stimuli premiali, s-o cadoriseasca cu incredere exact cum a procedat si CIO atunci cind i-a incredintat organizarea Olimpiadei.

Si de ce n-ar credita-o, atita timp cit si-a facut impecabil tema principala: Cresterea Economica. Pentru ca, nu e niciun secret, Olimpiada a fost oferita Chinei ca premiu fiindca e prima tara comunista care exorcizeaza “demonul” etatismului, prima tara comunista care aduce ofrande Zeului Pietii, demonstrind fara dubiu ca: ”unde economie nu e, nimic nu e”.

Cit despre cei care clameaza progresul drepturilor si libertatilor, ei pot fi adormiti cu o poveste minunata: Olimpiada este un “cal troian” care, odata patruns in inima Beijing-ului il va cuceri, slobozind din pintece infailibilul antidot al arbitrarului: spiritul democratic. Tibetul va fi eliberat, dizidentii chinezi vor fi scosi din inchisori si bagati in prime time la televiziunea nationala pe post de crainici sportivi, iar celebra “politie a internetului” isi va da obstescul sfirsit.

Din pacate, nimeni nu pare sa se teama azi de occident si de cadourile pe care le face asa cum alta data lumea “se temea de greci si de darurile lor”! Forurile sportive internationale alaturi de cele politice n-au inteles nici pina azi ca Ideologia nu se lasa imblinzita prin concesii ci, dimpotriva, se intareste hranindu-se din ele! Olimpiada de la Beijing nu va deschide nicidecum apetitul guvernului chinez pentru respectarea drepturilor omului ori pentru dialogul cu Tibetul, ci ii va oferi un minunat prilej pentru orgii propagandistice. Sportul nu va cistiga, ci va pierde pentru ca va arata, a cita oara, ca n-are nevoie de spirit, ca poate supravietui larvar, intr-un cocon de carne, muschi, ligamente si emotii primare. Ca poate fi oricind transformat intr-o masca pentru suferinta si intr-un paravan pentru nedreptate. Ca poate ferici chiar si inlantuit de carul triumfal al dictaturii.

Cum sa le explici unor amariti de boxeri ca furtul de nimicuri atrage suspendarea pe viata in timp ce “raptul” drepturilor si libertatilor atrage premierea cu ditamai Olimpiada!? Cum sa retragi aurul unei gimnaste pentru ca a luat, fara stirea ei, un medicament nenorocit si pe urma sa desfaci sampanie sub portretele lui Mao?! Din coliziunea frontala cu politica, sportul a iesit aproape intotdeauna saracit, redus la jalnicul statut de “circens et...panem”. Rareori, complicitatea sa cu dictaturile, cu juntele militare, cu propaganda desantata, a fost tulburata de vreun protest exemplar.

Oare ce mare sportiv va avea puterea de a boicota Olimpiada de la Beijing asa cum marele Cruyff a boicotat campionatul mondial din Argentina, protestind impotriva crimelor dictaturii militare?! Sau nu se va-ntimpla nimic, iar deviza “o singura lume, un singur vis” va stimula doar fair-play-ul granicerilor chinezi care-or sa-i impuste pe tibetani de la o distanta ceva mai mare decit pina atunci!?

Codrut Alin Feher, 36 de ani, Brasov, este cistigator al concursului "Talentul Anului" la Gala Premiilor Ioan Chirila 2007.

* articol publicat inițial pe Hotnews.ro