CRISTIAN GEAMBAȘU Burleanu la puterea a patra

• Ar trebui să fim îngrijorați? Răzvan Burleanu a lăsat ușa larg deschisă pentru încă o candidatură. Pentru un al 4-lea mandat după cele câștigate în 2014, 2018 și 2022. 
• Mircea Sandu a avut 6 mandate, fiind președintele Federației Române de Fotbal pentru 24 de ani. Tot atât cât brazilianul Joao Havelange în fruntea FIFA. Burleanu poate să-i întreacă, asta dacă între timp nu devine președintele UEFA

Pentru a înțelege mai bine personajul, e instructiv să încercăm să îi urmărim evoluția. La alegerile din 2014, se prezenta un outsider. Un tânăr de 29 de ani din generația gulerelor scrobite și a costumelor slim, absolvent al SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative, deci fabrica de politruci, echivalentul ENA al francezilor), președinte al la fel de necunoscutei federații de minifotbal.

Luat în derâdere de oamenii de fotbal și privit cel mult ca o curiozitate de presă, Burleanu furniza marea surpriză, câștigând după un al doilea tur de scrutin în fața lui Vasile Avram, fost arbitru asistent și pe atunci angajat fruntaș al Guvernului la serviciul cadre. HR în limbaj contemporan. Se poate spune că rezultatul alegerilor era și un fel de schimb de ștafetă între doi oameni ai sistemului din generații diferite.

Ce nu știa Ionuț Lupescu

În 2018, Răzvan Burleanu a candidat din nou, de data aceea principalul adversar fiind Ionuț Lupescu. Lupescu coagulase în jurul lui tot ce se putea numi opoziția din fotbalul românesc.

Prea încrezător în forța numelui și carierei sale, dar și a poziției importante ocupate la UEFA, înconjurat din păcate de personaje nostalgic-revanșarde care urmăreau revenirea la starea de lucruri dinainte de 2014, Ionuț Lupescu a subestimat forța votului din teritoriu, a fotbalului mic, foarte mic și al asociațiilor județene. Rezultatul? 168 la 78 pentru Burleanu din primul tur.

Coreea de Nord mai are de învățat

Alegerile din 2022 nu au istoric, dar merită comentate pentru ce va urma la “exercițiul democratic” din 2026. Burleanu a fost singurul candidat acum 2 ani și a fost votat în unanimitate.

CSAT-ul nu s-a întrunit în ședință de urgență pentru că nu era cazul. Serviciile de informații nu au găsit nicio dovadă a influenței Coreei de Nord a lui Kim Jong -un. Nici măcar o activitate suspectă pe Tik Tok. Nimic.

Stimați spectatori și telespectatori, așa arată în toată splendoarea ei masa de manevră a echipei la butoane de la FRF. Niște fripturiști, aș zice la propriu. Mai mult decât alte domenii, fotbalul nostru pare pregătit pentru o societate fără partide, fără opoziție, fără păreri contrare, condusă de un tătuc. Chiar dacă tătucul are doar 40 de ani. Ce să ne mai încurcăm cu farafastâcuri?

Cinismul ca profesie

Răzvan Burleanu nu este Pinocchio, copilul zglobiu și mincinos al maestrului Geppetto. Pinocchio mințea, dar avea o inocență care a sensibilizat milioane de copii, din zeci de generații.

Burleanu minte cu cinism politicianist atunci când spune că nu a promis niciodată că nu va mai accepta mai mult de două mandate la FRF, ca replică purificatoare la domnia lui Mircea Sandu. Iar noi l-am crezut.

Nu știu dacă toți, dar mulți l-am crezut. În numele continuării proiectelor și invocând felul în care procedează (se eternizează) omologii lui din funcțiile de conducere ale structurilor fotbalului internațional, Burleanu ne spune că nu va pleca de la federație nici în 2026. Și nu va pleca pentru că nu are cine să îl dea jos.

Alegerile de la FRF nu sunt un vot popular, la care participă milioanele de microbiști. Sunt o afacere internă, iar el a înțeles asta înaintea lui Ionuț Lupescu.

Ce a reușit

Ideea nu este că Burleanu și echipa nu au avut rezultate în cei 10 ani de mandat. Regula U21 a fost întâmpinată cu ostilitate, dar a produs jucători pe care acum îi vedem și la naționala mare. Care s-a calificat la Euro 2024 respectând o filozofie.

Naționalele de juniori nu mai sunt doar niște echipe ale nimănui. S-a umblat la formatul Cupei României, cu rezultate discutabile. În meciurile internaționale, echipele noastre sunt mai respectate de arbitri, iar asta nu poate fi doar o coincidență cu prezența lui Kyros Vassaras în fruntea CCA.

Trambulina FRF către o funcție europeană

Toate lucrurile acestea sunt reale, dar nu au nicio legătură cu încălcarea unui principiu care, enunțat ritos chiar de Burleanu, urma să separe epoca lui Mircea Sandu de epoca schimbării. Poate că Barack Obama sau Bill Clinton erau în funcție și azi, că au fost președinți foarte buni.

Poate că și ei aveau încă nu știu câte proiecte nefinalizate. Dar un sistem sănătos, pus la punct încât să nu perpetueze dictatori, nu i-a lăsat. Lumea fotbalului nu este însă o lume obișnuită, ci una neobișnuită, populată de exceptați.

Burleanu va câștiga un nou mandat de președinte la FRF și țintește către o funcție mare la nivel UEFA. Observând cât este de abil, zic să nu ne dăm coate.