Publicat:
21.10.2026, ora 12:42
Actualizat: 21.10.2026, ora 12:50
- S-a născut o discuție în Italia: este sau nu este Cristi Chivu „arogant”? E o conversație binevenită și Chivu poate alege să o accepte. Sau se poate supăra, ceea ce nu-l va ajuta deloc.
Cristi Chivu, tânărul antrenor român al lui Inter, a vorbit la conferința de presă de dinaintea meciului de Champions League cu Șahtior Donețk despre „suspiciunea de aroganță”. Nu e nimic rău. E chiar bine. De ce probabil că e util că se întâmplă lucrurile astfel:
1. Un antrenor est european, de 45 de ani, nu ar fi fost bănuit de trufie dacă nu obținea rezultate importante. Când nu așteaptă mare lucru de la tine, lumea fotbalului te poate suspecta de umilitate, nu de un ego în exces.
La Internazionale Milano, Cristi Chivu a câștigat titlul la primul sezon pe bancă. De cinci ori s-a întâmplat o asemenea performanță în istoria de 118 ani a clubului milanez: ca antrenorul nou venit să devină campionul Italiei.
Apoi, echipa condusă de Chivu a câștigat și Cupa.
Să fii suspectat de mândrie este un cost colateral și necesar al trofeelor.
2. În fotbalul de azi, ca oglindă a lumii contemporane, antrenorii serioși și reflexivi sunt mereu puși în umbră de cei expansivi, vorbăreți și care fură lumina reflectoarelor. Cristi Chivu e diferit de ceea ce e la modă. Nu pentru că ar alege fronda, ci pentru că așa s-a manifestat până acum, pur și simplu.
La fel a fost și ca jucător: meticulos, introvert, atent. De aceea, unele izbucniri de la el erau greu de acceptat și de înțeles. Pentru că standardul sportiv al lui Chivu este organizarea, nu exuberanța.
Italia a fost, mereu, un teritoriu fotbalistic al muncii serioase și al științei jocului. Și când nu a avut banii din Premiere League sau La Liga, Serie A a continuat să muncească enorm.
Chivu este doar un exemplu, dar care merită folosit. În recenta conversație italiană se oglindește ceva din lumea întreagă de azi.
În orice domeniu, de la politică la sport și de la tehnologie la agricultură, trăim timpul prădătorilor și al influencerilor.
Cei avizi de atenția noastră, aflată în deficit, fac orice să obțină imagine. Sportul nu face excepție.
Printre personaje care joacă mai mult pe X decât pe teren, printre cei care explică pe Youtube de ce „nu se poate” să câștigi meciurile, când ești focusat pe obiectivul comunității tale, asta pare o îngâmfare.
Concentrarea a devenit aroganță. Azi, aroganța îi este atribuită lui Cristi Chivu. Mâine, ție, cel care citești aceste rânduri.
