Cristian Geambașu Tănase vorbește

• Florin Tănase și-a exprimat limpede o părere critică despre tactica aleasă de FCSB contra lui United și a fost imediat pus la colț.
• Și pe urmă ne mirăm că fotbaliștii vin la microfon și debitează clișee.

Trebuie să ne hotărâm ce vrem de la fotbaliști din momentul în care se termină meciul. Niște declarații călduțe, lipsite de substanță, ceva care nu supără pe nimeni, sau o părere sinceră despre ce s-a întâmplat pe teren, o dovadă că jucătorul are nu doar personalitate, ci și un grad de inteligență care îi permite reporterului să poarte un dialog interesant.

Se pare că destui preferă prima variantă, fotbalistul-tonomat de banalități.

Nemulțumit de tactică

Declarațiile lui Florin Tănase de la finalul întâlnirii cu Man United nu au fost bine primite de conservatoarea lume a fotbalului. Tănase, unul dintre oamenii care și-au făcut bine treaba în fața celebrei echipe engleze s-a arătat nemulțumit de tactica aleasă de antrenor(i).

Am simţit că se poate, dar am jucat prea jos, nu am pus presiune pe ei. Dacă nu pui presiune, oricine poate să marcheze. Din cauza faptului că aveau superioritate, eram eu cu Bîrligea, alergam de la unul la altul, e greu să recuperezi. (...) Toţi am vorbit, probabil dacă jucam ce ştiam noi, cu sistemul pe care l-am jucat până acum, era altceva sau cel puţin aveam mai multe şanse. Florin Tănase

Insubordonarea, nu incorectitudinea

Analiza lui „Tase” este precisă, ca o tăietură de bisturiu de chirurg. Dar nu incorectitudinea analizei i-a reproșat Gabi Balint, ci insubordonarea.

Tu nu poți să îți critici antrenorul pentru tactica pe care a ales-o. Nu ai cum. Eu nu sunt de acord cu Tănase! Gabi Balint

Ba uite că a putut și a avut cum. Ce miră este că Gabi este o persoană care se exprimă liber, spunând ce gândește. În afară de cariera lui de fotbalist care rămâne în istoria Stelei și a naționalei României, tocmai curajul unor păreri sincere l-a și consacrat drept unul dintre cei mai apreciați analiști ai fenomenului.

Relația privilegiată cu patronul

Pentru că la FCSB situația este o junglă de particularități, trebuie spuse niște lucruri. Florin Tănase s-a consacrat ca unul dintre favoriții lui Gigi Becali. Și nu de ieri de azi. Pentru că are o relație specială cu patronul, Tase își permite să spună mai multe decât ar face-o ceilalți.

O vreme a fost considerat cureaua de transmisie între vestiar și omul cu banii, ceea ce nu este foarte măgulitor. Totuși, în cazul declarațiilor de acum, atacantul FCSB nu prea poate fi bănuit însă că a fost portavocea lui Becali. Tănase a produs declarațiile la câteva minute distanță de finalul partidei, cumva concomitent cu șeful lui.

Gigi își poate face singur praf angajații

Greu de crezut că Tănase și Becali s-au vorbit încât să aibă aceleași observații critice privind sistemul cu 3 fundași centrali. Las’ că Gigi nu are nevoie de sprijinul protejatului său pentru a-și face praf antrenorii.

Problema este că de la o vreme a început și el să creadă că în afara supușeniei exemplare la alcătuirea primului 11 și la schimbări, Charalambous ar fi un mare antrenor. Aici e problema.

Nu poți fi vreun Hansi Flick în timpul ciclului de pregătire săptămânal și executant în timpul meciurilor.

Crede cineva că Charalambous e șeful vestiarului?

Tot ce se poate că stimulat de disprețul lui Becali, Tănase și-a spus părerea privind tactica prea defensivă aleasă. Că este de discutat dacă opțiunea pentru un joc mai deschis s-ar fi dovedit sinucigașă, asta este altă temă. Poate că FCSB dădea un gol și mai primea două, trei, patru. Nu știm.

Dar e de preferat ca un fotbalist când vine la declarații să își exprime părerile, nu să recite un text anost. Crezi, dragă Gabi, că Charalambous va fi mai puțin respectat acum de oamenii din vestiar din cauza opiniilor lui Tănase?

Iar dacă într-adevăr cipriotul ar fi șeful în vestiarul FCSB, nu ar fi normal ca în urma unei astfel de luări de opinie antrenorul să îl pedepsească pe jucător? Ceea ce pariez, deși nu pariez, că nu se va întâmpla.

Fotbalul-știință nu există!

Cea mai de succes echipă românească de fotbal este un mănunchi de paradoxuri. Logic, aceste rezultate nu ar fi trebuit să existe. Ori imaginea noastră despre fotbalul mare - acolo unde patronul e doar patron, antrenorul e doar antrenor, iar jucătorii doar jucători - este idilică, ori asistăm la un soi de demitizare a conceptului de fotbal-știință, accesibil doar specialiștilor.

Succesul imixtiunii lui Becali, un tip particular de autodidact, este o temă de meditație pentru cei care se străduie să ne bage în cap ideea că fotbalul este o activitate academică. Pentru noi, ceilalți, este hazlie.