Publicat:
11.07.2024, ora 15:50
Actualizat: 11.07.2024, ora 16:47
- Georgian Tobă, 35 de ani, e acum în Germania, povestindu-și cariera pentru GOLAZO.ro
- Fostul mijlocaș ofensiv a jucat la cluburi care au intrat în insolvență sau au dat faliment, inclusiv U Cluj și Unirea Urziceni, pierzând mulți bani. Putea semna cu Dinamo, dar a refuzat un contract cu clauze inventate peste noapte.
- În 2014, a suferit cumplit: „Eu am făcut ruptură de ligamente la gleznă. Colegul meu a murit”. Coechipierul era fratele lui Yaya și Kolo Toure.
Georgian Tobă a jucat în Liga 1, dar nu s-a simțit prea bine, nici nu a avut norocul de a juca la echipe fără griji financiare.
Din contră. Aproape toate au avut probleme mari. Multe au intrat în insolvență, unele au dat faliment, precum Unirea Urziceni.
Și la U Cluj a fost îngrijorat că pierde mai mulți bani decât câștigă. Și la Turnu Severin. Și la UTA Arad.
La final, s-a strâns o sumă importantă, pe care nu a mai văzut-o niciodată. „O sumă cu multe zerouri”, a spus George în interviul pentru GOLAZO.ro, în Germania.
Nu au fost doar banii care i-au stat în calea ascensiunii în Liga 1. La Cluj, Anamaria Prodan a amenințat că dispar și el, și antrenorul dacă el ar fi fost titularizat și ar fi primit tricoul cu numărul 10.
La Dinamo, au încercat să-l păcălească la contract, inventându-i-se peste noapte mai multe clauze împotriva lui.
Situația financiară și lipsa de speranțe din fotbalul nostru l-au făcut să plece în Liban.
A jucat la Beirut alături de Ibrahim, fratele lui Yaya și Kolo Toure, și a trăit două drame în același an, 2014.
Tobă și-a rupt ligamentele la gleznă, accidentare care i-a pus capăt carierei, și Ibrahim Toure a fost ucis de cancer, neajutat de faimoșii lui frați în cel mai crunt moment al vieții.
La 35 de ani, George e cu familia sa în Germania de peste șapte ani, muncește și joacă la o echipă de amatori, Wenings. Speră ca fiul său cel mare, Mathias, care crește la academia lui Eintracht Frankfurt, să-l depășească în carieră cu mult.
„Ionuț Popa mi-a zis că tot timpul are nevoie de jucători buni”
Cum a fost începutul tău la Turnu Severin?
Eu mi-am făcut junioratul la școala de fotbal Gică Popescu și, la 18 ani, părinții mi-au spus că ar fi bine să mă întorc acasă și să evoluez la Turnu Severin în liga a II-a pentru că echipa avea nevoie de un junior în teren. Era acea perioadă cu junior în teren până în 18 ani. Am jucat doi ani în liga a II-a, dar apoi echipa a avut probleme financiare.
Ce ai făcut?
Am plecat la UTA Arad. Asta pentru că la 16 ani am fost să dau probe la Poli Iași și am rămas într-un contact bun cu Ionuț Popa. Am luat legătura cu el și i-am spus că sunt liber de contract. Mi-a zis că tot timpul are nevoie de jucători buni. Am jucat șase luni la UTA și apoi am prins transferul la Universitatea Cluj. Am evoluat acolo primul an de zile. După aceea, am fost împrumutat la Unirea Urziceni și la Delta Tulcea. De la Delta m-am întors la U Cluj și mi-am dorit să fiu liber de contract pentru că au fost probleme mari. Nu se mai știa cine conduce clubul și am preferat să plec. Am avut nevoie de o foaie de transfer pe care am primit-o foarte greu.
„Eram singurul care se antrena în parc cu doi antrenori”
Cine mai era atunci la club?
Nu mai era nimeni. Ana Maria Prodan venise la echipă.
Era perioadă aceea în care tot veneau jucători de nicăieri.
A fost perioada în care eram 40 de jucători la antrenament și nu știam de unde venim.
De unde ai avut oferte atunci?
Au fost mai multe discuții, ca să zic așa. Fiecare mă propunea la anumite echipe. Dar când vorbeau de suma de transfer nu mă mai doreau pentru că înțelegerea a fost alta. Trebuia să renunț la cele trei luni de salariu, deveneam liber de contract și plecam. Ei n-au fost de acord și au cerut o sumă mult mai mare. Era perioada în care toate echipele își făcuseră lotul. Eram singurul care se antrena în parc cu doi antrenori pentru că n-acceptam condițiile impuse de club. Am depus memoriu, am devenit liber de contract și am plecat în Liban.
„Nu mi-am primit banii. O sumă cu multe zerouri”
Ai jucat la foarte multe cluburi care au avut probleme financiare.
Jumătate dintre echipele la care am jucat au intrat în faliment.
Ți-ai primit banii?
Nu. E o sumă cu multe zerouri. Patru echipe au trecut în insolvență.
Ai câștigat ceva din fotbal?
Experiența, în rest nimic.
Financiar?
A fost ceva pentru o viață modestă. După ce s-a terminat cariera a trebuit să fac ceva. N-am economisit foarte mult pentru că multe echipe au intrat în insolvență.
În România încă se întâmplă lucrurile astea. Pentru un tânăr fotbalist, ce ar trebui să facă?
Din punctul meu de vedere banul nu contează. Dacă ai plăcere să joci fotbal și o faci cum trebuie, banii o să vină. Și partea financiară e importantă dacă ai familie și copii și apoi să-ți iei salariu ca-n România, o dată la trei luni. Asta ca să nu depunem memoriu și să devenim liberi.
Regula era atunci că dacă ai primit o lună de salariu se mai prelungește perioada. Te țineau și neplătit și mai profitau de tine Georgian Tobă
„Mi-a spus că dacă primesc numărul 10 zburam și eu, și antrenorul. Dulca era ca tatăl meu”
Cum a fost momentul de la Cluj când aveai numărul zece, jucați cu Steaua și cineva a spus că dacă joacă Tobă antrenorul dispare?
Eram în autocar, a venit magazionerul la mine și mi-a spus că avem o problemă. Mi-a spus că dacă primesc numărul 10 zburam și eu, și antrenorul, și magazionerul. Devenisem unul dintre cei mai vechi componenți ai lotului. Toată lumea avea încredere în mine. Dulca era ca tatăl meu, aveam o relație specială.
Ai aflat cine a fost persoana?
Sunt mai multe variante. Una ar fi Anamaria Prodan, care nu m-a dorit acolo pentru că ea și-a adus jucătorii ei. Toți jucătorii care au venit în acea perioadă la U Cluj au fost aduși de ea.
„La Dinamo, erau foarte multe clauze în contract de care nici nu vorbiserăm”
Cum a fost atunci când era să semnezi cu Dinamo?
Eram în cantonament în Austria cu U Cluj și seara după o ședință cu echipa m-a chemat domnul Walter în cameră și mi-a spus că părăsesc cantonamentul și merg la Dinamo. A doua zi am jucat o repriză dintr-un meci amical la Dinamo. Ne-am întors în țară și am avut câteva zile libere și a trebuit să ajung la București. Stabiliserăm toate datele contractuale.
Am avut întâlnirea cu Tică Dănilescu, mi-a pus contractul în față și mi-a spus să-l semnez. M-am uitat pe el și erau foarte multe clauze de care nici nu vorbiserăm. Practic erau clauze prin care spui că acel club nici nu te dorește Georgian Tobă
Dă-ne un exemplu!
Dacă nu joci un anumit număr de minute, nu-ți primești banii. Asta poți să faci și tu. Dacă într-o lună avem patru meciuri, joc trei și ultimul nu mă bagi, cum facem? Cum împărțim? Foarte multe clauze legate de meciuri, minute, prime și bonusuri.
Cum ai reacționat?
Am spus nu și am plecat acasă la Turnu Severin. Pe drum m-a sunat Walter. I-am zis că e ceva ce nu-mi convine: „Nu e ce mi-ați spus dumneavoastră, ce am stabilit”. Mi-a cerut să merg înapoi că o să vină un reprezentant cu mine. A doua zi am mers în birou la Cristi Borcea. Am vorbit legat de contract, perioadă și totul. Mi-a spus să merg împrumut pentru că mijlocași de bandă erau Gabi Torje și Marius Alexe, concurență mare.
„Era bine să fi avut Dinamo în CV. Am gândit ca un tânăr rebel”
Depindea de transferul lor?
Da. N-am acceptat să semnez și să merg împrumut. Una dintre posibilități era la Mioveni. Nu vedeam ca variantă să semnez pe mulți ani cu Dinamo și să merg împrumut la Mioveni. Antrenor era atunci Ionuț Popa și puteam să vorbesc personal cu el. N-am semnat și am plecat acasă. Am depus memoriu și am devenit liber de contract.
Dacă te uiți în urmă crezi că ar fi arătat altfel Dinamo în CV?
Dacă stau să gândesc la rece era bine, pentru că Alexe a plecat apoi și Gabi Torje a mai stat doar în retur. Era ceva foarte bun pentru mine. Am gândit ca un tânăr rebel că plec și o să-mi găsesc echipă.
Și contractul te-a făcut să iei acea decizie.
Exact. N-ai cum să pleci de la o echipă la care mai ai un an de contract și să ajungi la una cu care să semnezi pe cinci ani. Perioadă contractuală mare, același salariu și multe clauze.
„Colegul meu a murit. Yaya și Kolo Toure au aruncat vina unul pe altul”
În Liban ai fost coleg la Safa cu fratele lui Yaya și Kolo Toure.
Da. Echipa juca în Cupa Asiei și aveau voie doar doi străini în echipă. Antrenorul ne-a adus atunci pe mine și pe Ibrahim Toure. Ne-am înțeles bine și am creat relații de joc. Era ca frații lui, foarte stabil și robust, cu joc bun de cap, un marcator pur sânge. Am terminat pe locul doi, am câștigat Cupa și am ajuns până în optimi în Cupa Asiei.
Eu mi-am rupt ligamentele la gleznă. El a avut o soartă rea. I-a apărut un ganglion în zona inghinală. L-au dus la o ecografie și l-au anunțat că trebuie scos pentru biopsie. Când i l-au scos, i s-a declanșat o formă de cancer Georgian Tobă
Ce i s-a întâmplat?
Băiatul a avut nevoie de tratament care costa o sumă mare de bani. Frații lui erau la turneul final. Nu știu dacă n-au vrut sau n-au putut. La câteva luni, a murit. Au aruncat vina unul pe altul. Sună-l pe Yaya că joacă la City și câștigă mai mult! Și a murit.
„Ne-au spus că jucăm lejer liga a doua în Austria”
Accidentarea ți-a afectat și ție finalul carierei?
După ce m-am accidentat am parcurs toți pașii pentru recuperare. Acasă am participat la o competiție cu prietenii și acolo am suferit o recidivă. Atunci s-a încheiat totul.
Cum ai luat decizia de a pleca din țară?
M-am dus apoi la liga a treia de plăcere să mai câștig nimic. Nu puteam să renunț, am avut varianta să merg împreună cu Dorel Stoica la o echipă din Austria. Am urcat în mașină pentru că n-aveam altă soluție. Toată lumea te dorește, doar că trebuie să vezi. Mulți s-au mirat acolo, la amatori. Ne-au spus că jucăm lejer liga a doua în Austria. Clubul acela fiind de semiprofesioniști, trebuia să merg și la muncă. Noi învățați doar cu cantonamente, jocuri și turnee le-am zis că o să-i anunțăm decizia.
„Am stat opt luni de zile într-un sat pustiu. Erau doar munți și apă”
Ce-ați făcut?
Ne-am urcat în mașină și am plecat acasă. După o perioadă de câteva luni, nașul copilului meu cel mare Mathias, care locuiește în Viena, mi-a propus să joc fotbal și să muncesc. Am zis da. Am stat opt luni de zile într-un sat pustiu. Erau doar munți și apă.
Ai plecat din nou.
Am hotărât că nu putem să-i construim nimic copilului acolo, pentru că nu avea nicio oportunitate de a se dezvolta, și am venit în țară. Am primit ofertă să merg în Moldova, la Zimbru. Am vrut să renunț la viața de fotbalist, voiam să am stabilitate financiară. Când mă duceam undeva aveam câteva luni și apoi era gata. Am zis hai să renunț și să încerc să fac ceva, să fiu profesor de sport.
Un fost coleg, Adrian Ionescu, mi-a spus că s-a ivit un post în Germania. Să joc și să primesc un loc de muncă. I-am cerut să-mi povestească mai multe. Mi-a zis că există stabilitate și că totul e pus la punct. Exact ce aveam nevoie, fiind familist Georgian Tobă
„La primul antrenament mi-am rupt mâna și am fost operat”
Totul te-a adus aici.
Da, la Wenings, la 60 de kilometri de Frankfurt. La primul antrenament mi-am rupt mâna și am fost operat. În perioada asta grea, echipa și șeful de la muncă m-au susținut financiar și psihic. Soția și copilul erau în țară. N-am vrut să-i aduc de la început pentru că voiam să văd cum decurge totul. La câteva luni, am primit o locuință și i-am adus. De șapte ani sunt aici și mergem în țară ori de câte ori se ivește oportunitatea să ne vedem părinții și familia.
Mathias, care joacă la copiii lui Eintracht Frankfurt, ce spune?
El trebuie să știe ce e viața de român. Când ajunge acasă, în primele două-trei săptămâni simte că-i paradis. Apoi, când pleacă din România, plânge. I-am zis că el decide dacă rămânem sau plecăm.
Replica lui Mathias? Băiatul vrea să fie cu copiii de la Eintracht. I-am spus că și-n România poate asta și că există varianta ca peste ani să nu mai fie la Eintracht și să practice fotbalul în altă parte. I s-a pus pata pe Eintracht Frankfurt Georgian Tobă
