- E multă vreme de când n-am mai văzut un meci atât de pur și luminos ca finala Paris Masters 1000, între tinerii Carlos Alcaraz și Ben Shelton.
Niciun pic de ostilitate, de înverșunare împotriva adversarului, de ochi dați peste cap și zâmbete arogante – doar concentrare maximă pe jocul propriu și zâmbete curate. Ambii campioni au luptat nu cu omul, ci cu mingea, folosind picioarele, mâinile și racheta pentru a o trimite în terenul din față cu precizie de ordinul milimetrilor. Și cu un minunat respect față de oponent.
Pe lângă puncte de colecție, Ben și Carlos ne-au oferit și spectacolul la fel de pasionant al unor ratări incredibile, pe care le-au digerat aproape instant, mișcându-și mintea către punctul următor.
Au făcut un dar uriaș tenisului
Diferența finală a fost mică, cât o palmă de furnică. Ce s-ar fi putut întâmpla, dacă Ben nu rata, la 30-30 și 5-5 în setul 2, mingea pe care a avut-o în mână, în atac, la 2 m de fileu pe forehand-ul său formidabil, cu Alcaraz țintuit pe linia de fund?!...
A câștigat Carlos, pentru că în momente importante s-a dovedit mai „bătrân” decât Ben. Dar amândoi au pus mână de la mână ca să facă un dar uriaș Tenisului și Sportului, într-o lume inundată de dușmănie și pizmă.