VIDEO Cum au trăit cursa care le-a adus aurul olimpic canotoarele Simona Radiș și Ancuța Bodnar: "Lasă, Ancuța, e important că e pește, nu contează că e viu sau mort”

"În ziua cu finala am văzut eu acolo în apă un pește foarte mare... mort. Din cauza emoțiilor nici nu ne mergea barca extraordinar de bine. M-a luat cu teamă și i-am zis Ancuței <>. Ne-am continuat încălzirea și la linia de pornire a sărit un peștișor mititel și i-am zis Ancuței că ăsta e norocul nostru". Este momentul trăit de canotoarele Simona Radiș și Ancuța Bodnar înaintea incredibilei curse la capătul căreia au adus României singura medalie de aur la Jocurile Olimpice de la Tokio.

Simona Radiș și Ancuța Bodnar la interviurile HotNews LiveFoto: Captura

Cele două sportive au fost invitate joi la interviurile HotNews.ro LIVE, unde au povestit despre momentul Olimpiadei - cum au trăit cursa incredibilă care le-a adus aurul.

Simona Radiș:

• "A fost o cursă grea, dar am gestionat foarte bine situația, eram foarte atente la ce se întâmplă în jurul nostru, dar și la ce avem noi de făcut. Am avut un start puternic, exact cum ne-am antrenat acasă. Am plecat imediat de lângă concurente. Deși distanța era foarte mare, noi trăgeam acolo cât puteam de tare. În realitate noi le simțeam foarte aproape, nu realizam că de fapt era o distanță atât de mare.
• Pe la jumătatea cursei mă rugam să găsesc putere să pot să termin cursa. Mai spuneam câte un cuvânt de încurajare scurt care atunci ar putea ajuta barca să alunece mai bine. "Hai!”, "Și 1”, "Împreună”, "Calm”. Cuvinte scurte că efortul e foarte mare și nu poți vorbi foarte mult. Acolo era și foarte cald, au fost condiții destul de dificile.
• Când am văzut că ne apropiem de linia de sosire și ne-am păstrat avantajul, am încercat totuși să urcăm finish-ul deși eram epuizat, abia după ce am trecut linia de sosire am conștientizat că am câștigat și am devenit campioane olimpice".

Momentul inedit de la Olimpiadă

Simona Radiș:

• "Noi, la JO, înainte de fiecare cursă vedeam sărind din apă câte un peștișor. Și Ancuța, fiind foarte superstițioasă, a zis că e semn de bun augur, că alunecăm și noi repede precum peștele prin apă.
• În ziua cu finala am văzut eu acolo în apă un pește foarte mare... mort. Nu știam dacă să plâng sau să râd. Din cauza emoțiilor nici nu ne mergea barca extraordinar de bine.
• M-a luat cu teamă și i-am zis Ancuței „Lasă, Ancuța, e important că e pește, nu contează că e viu sau mort”. Ne-am continuat încălzirea și la linia de pornire a sărit un peștișor mititel și i-am zis Ancuței că ăsta e norocul nostru".

* articol publicat inițial pe Hotnews.ro